BigImpact, Summitul Global de Conducere si problema ereziei (1)

Se impun anumite intrebari si discutii, avand in vedere atitudinile si reactiile celor din mediul evanghelic din Romania fata de BigImpact, de Summitul global de conducere, de anumiti lideri s.a.m.d. Voi aborda anumite puncte sensibile, dar o voi face incercand sa le vad din ambele parti. Asadar, atunci cand voi exprima punctul meu de vedere o voi face explicit. Pentru ca multi nu inteleg in mod direct acest lucru, voi face precizarea ca unele argumente nu sunt pentru a apara ceea ce cred eu, ci pentru a intelege realitatea.

In primul rand, trebuie sa mentionez ca NU sunt de acord cu ideea de a aduce argumente pentru a sustine ceea ce crezi deja ca mod de lucru. Argumentele se aduc in cautarea adevarului, din dorinta de a intelege lucrurile mai bine si a le cuprinde, pentru a intelege adevarul si a face binele. Nu putem sa argumentam fiindca avem un interes. Atunci, argumentul nostru nu prea functioneaza, fie ca interesul e bun, fie ca e rau. Fiindca, argumentul trebuie adus pentru a demonstra, nu pentru a ascunde. Nu argumentez ca sa-mi sustin pozitia (care poate e rea), ci argumentez ca sa sustin adevarul. Atunci, argumentul se solidifica, se intareste. Altfel, se subtiaza, chiar daca am cele mai bune intentii.

Sunt voci care afirma ca BigImpact este eretica si ca aduce numai probleme. Asadar, toti cei care au de-a face cu BigImpact sunt ucenici ai lor. Am citit de curand o brosura care s-a scris asa. Ceea ce mi-a provocat o reactie puternica, nepotrivita pentru unii, potrivita pentru altii. Nu-mi propun sa ma disculp aici, scopul meu este sa discut dincolo de persoane anume si reactii.

In toata aceasta tensiune, trebuie sa ne punem problemele concret si cu calm, pentru a discuta si nu pentru a acuza.

1. Este BigImpact o organizatie eretica? Sa ne ferim de ea?

Pai, in primul rand, bisericile baptiste sunt intr-o uniune. Ce zice uniunea despre BigImpact? Este foarte usor sa se puna presiune pe biserici si oamenii din biserici, iar uniunea sa nu spuna nimic. Unii oameni din unele biserici poate nici nu stiu engleza sa studieze ei ce persoane aduc cei de la BigImpact la conferintele lor. Altii poate stiu. Intr-o brosura pe care am citit-o recent, autorii sugereaza, implica faptul ca cei care au legaturi cu BigImpact sunt ucenici ai lor si ai celor care vin sa conferentieze prin ei.

Ei bine, nu e chiar asa. Pot sa fie, intr-adevar, ucenici ai lor. Totusi, ma indoiesc ca in Romania noastra bisericile baptiste spunt „ucenici” ai unor oameni de prin SUA sau alte tari, CEO ai unor companii (nu vreau sa fiu rautacios chiar deloc, dar cei mai multi nici nu stiu ce-i aia CEO…). E mai degraba vorba de lideri din biserici si, poate, formatori de opinie in adevaratul sens al expresiei. Si, nici asa nu e chiar atat de clar.

Big Impact, de exemplu, a adus in Romania vorbitori de calibru, pe care altii nu au fost in stare sau nu au fost interesati (ca nu au putut sau ca nu au vrut) sa-i aduca. Precum Josh MacDowell sau Ravi Zacharias. Am fost la ambele conferinte si m-am dus fiindca am vrut sa-i ascult pe oamenii acestia. Am avut ocazia sa schimb cateva cuvinte cu fiecare dintre ei. Primul autor a scris o carte care pe mine m-a ajutat foarte mult in tinerete, „Marturii care cer un verdict” (titlul in limba romana) si este autor a peste 100 de carti, multe dintre ele pentru tineri. El isi doneaza toti banii din cartile vandute. Al doilea, unul dintre cei mai populari conferentiari crestini apologeti din lume, este un om simplu si foarte profund. Experientele sale de peste tot din lume, spuse in timpul mesajelor pe care le-a avut, m-au marcat cu adevarat.

Ei bine, o judecata superficiala, m-ar cataloga pe mine, de exemplu, un ucenic al lui Josh si Ravi. Mi-ar placea, recunosc, intr-o anume masura, sa fiu. Dar, nu sunt. Am fost la conferintele acestea, am invatat mult. Big Impact nu mi-a facut un favor special, ca sa ma tina in sah si sa fie nevoie sa accept greseli pe viitor, fiindca, iata, acum am o datorie. Ei au organizat o conferinta, eu am vrut sa merg, am platit in dreptul meu, am fost, am ascultat, am judecat.

In ce priveste Summitul global de conducere, am considerat sa nu merg. Am avut anumite motive, printre care faptul ca eu nu consider ca intelepciunea lumii are vreo valoare cand vorbim de Biserica sau faptul ca am descoperit anumite greseli teologice importante in ce-i priveste pe unii vorbitori sau sustinatori ai conferintei (care nu este un produs al BigImpact).

Asadar, este Big Impact o organizatie eretica pentru ca organizeaza Summitul? Este una apologetica in sensul bun fiindca l-a adus pe Ravi? Este una interesata de tineri fiindca l-a adus pe Josh? Aceste intrebari sugereaza ca nu putem sa fim atat de simplisti cum ar vrea unii in abordarea chestiunii.

Daca Summitul aduce eretici, cred ca Uniunea Baptista ar trebui sa aiba un cuvant de spus. E o chestiune la nivel de tara, nu se intampla doar intr-un singur loc. De ce nu o face? De ce liderii din Romania, daca Uniunea nu o face, nu s-au constituit intr-o miscare prin care sa se inlature consecintele negative ale organizatiei Big Impact, daca acestea exista cu adevarat?

In acest moment, nu spun nici ca sunt de acord cu Big Impact, nici ca nu sunt. Spun doar ca se pune prea multa presiune asupra bisericilor locale si aproape deloc asupra uniunii sau asupra liderilor la nivel de tara. Avem Internetul, avem atatia pastori si lideri care sunt platiti sa se ocupe de Biserici. Ei au timpul necesar sa studieze multele resurse de care nu ducem lipsa. Ce spun ei despre asta? Si nu ma refer aici la cateva voci? De ce nu se discuta chestiunea cu ar trebui si sa se dea o directie, sa se sugereze o reactie (ca nu pot fi obligate bisericile, dar pot fi sfatuite). Atunci, deja discutam in cu totul alt context.

In plus, Big Impact e condusa, din ce stiu eu, de unii dintre pastorii bisericilor din Romania. E o organizatie, nu e o Biserica, iar diferentele sunt fundamentale.

2. Aduce Summitul invataturi nepotrivite?

Aici, parerea mea este ca da. Motiv pentru care nu am agreat sa merg la conferinta aceasta (si sa mai dau si bani). Pentru ca nu stiu detalii ca altii, nu ma avant cu capul in fata sa vorbesc despre erezii. Oricum, ideea de erezie e mai complexa si trebuie sa avem in vedere ca istoria bisericii aduce in discutie si schisma pe langa erezie. Unii invatatori din istoria bisericii au fost considerati schismatici, dar nu eretici, la vremea lor. Citind despre ei, mie mi-ar fi fost mai usor sa-i consider eretici. Asadar, e ceva mai complex, care m-a facut sa imi largesc orizontul si sa incep sa studiez mult mai mult istoria Bisericii, pentru a invata si a ma edifica in ceea ce nu stiam deloc sau aproape deloc. Nu poti sa emiti rationamente cu pretentia de corectitudine daca nu stii despre ce e vorba.

In primul rand, din punctul meu de vedere, summitul acesta este dezvoltat intr-o miscare contemporana care se afla in contextul unei evanghelii a prosperitatii, conceptiei potrivit careia intelepciunea lumii ne-ar ajuta pe noi cu ceva si conceptiei potrivit careia Biserica trebuie sa dea oamenilor ceea ce au ei nevoie (in sensul ca nevoia lor e ceea ce spun ei ca e). Nu sunt de acord cu nici una dintre cele trei aspecte mentionate, prin urmare, am considerat ca nu e potrivita invatatura summitului pentru a merge ca ascultator. Prin extensie, consider ca nu e potrivita pentru Biserici, in sensul ca nu ajuta.

Daca scopul Big Impact e sa ajute Bisericile, atunci sa isi si evalueze implicarea si sa aduca vorbitori precum Ravi, cum au mai facut-o. Acesta, insa, e punctul meu de vedere. Ce fac ei, e responsabilitatea lor. Big Impact, insa, nu e Biserica si nici nu poate sa se ridice peste Biserica. Biserica are datoria sa evalueze ce face Big Impact si sa ia o atitudine. Dar, cum spuneam, nu e atat de clar, fiindca Big Impact a adus vorbitori de calibru, apologeti foarte buni, pe care cei mai multi dintre noi nu i-am fi putut asculta altfel. Eu nu am resursele necesare sa merg la o conferinta a lui Ravi Zacharias in alta parte, si pe mine chiar ma intereseaza apologetica… Dar, de multe ori, bisericile nu o pot face. Nu au capacitatea. De aceea s-au si constituit intr-o Uniune, sa se ajute reciproc. Daca Uniunea tace, daca liderii din tara nu se unesc intr-o anumita directie, atunci mi se pare foarte relativ ceea ce ar putea sa faca o biserica anume, dar nu lipsit de importanta, desigur.

In acelasi timp, Big Impact precizeaza pe saitul lor ceva ce mi se pare in limita bunului simt, anume ca cel care participa la conferintele organizate de ei trebuie sa-si foloseasca propria capacitate de a discerne lucrurile. Fapt care nu e absolut, dar e parte din discutie. Prin aceasta, evident ca nu iau apararea nimanui, ci doar observ si aduc inca un argument care trebuie considerat.

3. Erezia si cuibul ei

Eretici nu pot sa existe in afara Bisericii. Organizatiile nu sunt Biserici. E nevoie de existenta a cel putin unei Biserici locale sa vorbim despre un invatator mincinos. Putem sa le spunem si altora eretici, cand nu sunt de acord cu anumite invataturi, dar, daca nu sunt din biserici, ei mai degraba sunt oameni care au o anumita opinie, relativa.

Ereticul este, ca sa restrangem, cel care invata pe altii o invatatura diferita de cea a Scripturii, dupa ce a cunoscut-o pe cea buna, dupa ce s-a „lepadat de Stapanul care l-a rascumparat” (vezi 1,2 Petru). E mai degraba un luptator activ decat un opinent. Distictia o fac cei care inteleg diferenta dintre cunoasterea revelata si cunoastere prin experienta proprie, un subiect vast, dar clar al Scripturii.

In subiect, noi trebuie sa cautam calauzire din Scriptura si prin Duhul Sfant. Nu avem nevoie de invataturi ale intelepciunii omului, chiar daca intelepciunea este, in speta, folosita in general peste tot, fiind o chestiune a realitatii imediate, pe care nimeni nu o poate ocoli. De exemplu, cineva poate sa fie intelept intr-o alegere, fara sa fie luminat de Duhul Sfant in sensul Evangheliei, dar, fiind om, este o consecinta a intelepciunii si lucreaza cu mintea. Desigur, iarasi intram intr-un subiect vast al predestinarii.

Apologetii sunt cei care apara invatatura sanatoasa. Ei trebuie sa fie oameni publici, daca se afirma public. Fiindca trebuie evaluati. Dupa roade trebuie recunoscuti. Eu, cel putin, nu accept pe cineva ca apologet daca doar imi spune un altul despre el ca e apologet. Trebuie sa-l evaluez eu. Nu ca eu sunt o somitate si spun cine e si cine nu e. E vorba despre o evaluare in dreptul meu, pentru mine in primul rand. Apoi, se extinde si asupra celor cu care intru in contact, imi exprim un punct de vedere.

Dar, cat de cunoscuti sunt apologetii depinde dupa caz. Unii sunt recunoscuti local, altii mai mult sau mai putin global. Ideea unui apologet anonim nu poate fi acceptata, biblic sau altfel. Apostolul Pavel se prezinta intai, apoi are curajul sa spuna numele celor care invatau o alta invatatura pe crestinii din vremea lui. Mie mi se pare ca astfel se formeaza cadrul in care se poate exprima un apologet.

Poate cineva sa dea pe fata actiunile unor eretici si sa fie anonim? Da, poate, evident. Nu am nimic impotriva unui astfel de om. Problema este daca are vreo pretentie dupa, in sensul unei pretentii pe care ar fi normal sa o aiba o persoana care nu se ascunde (dintr-un motiv sau altul, nu ma intereseaza in discutia de fata).

Este nevoie de oameni care sa fie capabili sa demaste unele devieri de la Scriptura in Biserici? Da, o foarte mare nevoie. O spune Scriptura. Pentru aceasta trebuie sa se pregateasca permanent pastorii, presbiterii, slujitorii duhovnicesti si altii care au chemarea aceasta din partea lui Dumnezeu.

4. Despre atitudinea celui care demasca

Ea poate si trebuie sa fie transanta. Daca e vorba de o chestiune care ameninta Biserica.

Totusi, Scriptura ne prezinta o categorie de oameni care cunosteau bine Scripturile vremii lor (Vechiul Testament) – fariseii. Chiar si carturarii vremii in care Cristos era pe pamant au facut erori grave. O parte insemnata din greseala lor a fost vizibila in atitudinea fata de oameni. Tineau Legea in strictete, dar lasau laoparte ceea ce era important din ea – mila.

Cristos Insusi ar trece pentru unii, astazi, drept eretic, daca ar ierta-o pe femeia prinsa in preacurvie. Pai n-ar fi trebuit s-o condamne? Nu! Fariseii Il acuzau ca facea bine, practic, in ziua sabatului… Noua ni se pare ceva incredibil, dar ei chiar credeau ca aduc o slujba pentru Dumnezeu facand asta… De ce? Fiindca erau prea rigurosi in religia lor in sensul literei, uitand spiritul Legii si pe Dumnezeul ei si pe oamenii pentru care a fost data. Legea, asadar, nu a fost o norma prin ea insasi, ci o norma data intr-un context, generata in mod drept de un context alterat. Chiar Evanghelia e urmare a unor realitati ale depravarii, dar venita din partea unui Dumnezeu sfant.

Asadar, atunci cand modul prin care cineva „demasca” face rau oamenilor Bisericii (oamenilor din Biserica, celor care constituie Biserica), avem o problema. Nu cu adevarul, ci cu iubirea. Fiindca, daca Cristos ar fi fost doar „al adevarului”, n-ar fi murit pentru noi. El a fost si „al iubirii”. Si, ca sa fie si al iubirii si al adevarului, a trebuit sa fie El Insusi pedepsit (conform cu dreptatea si adevarul) pentru ca ne-a iubit (conform cu iubirea si mila). Ucenicii lui Cristos au si ei o asemenea atitudine. Pentru ei este foarte important cum se raporteaza la oamenii lui Cristos (numiti „frati” de Cristos Insusi), la ceilalti crestini. Asadar, pentru ei nu e important doar sa spuna adevarul fara sa fie interesati daca ranesc si pe altii sau pe cine ranesc. Pentru ei este foarte important sa nu raneasca pe frati.

In acest sens, trebuie inteleasa pe larg invatatura biblica despre „pricina de poticnire/cadere”. Cunoasterea nu este motiv pentru lovire. Asa a cazut crestinismul popular al unor secole in dizgratie, precum in timpul cruciadelor. Si astazi omenirea se razbuna pentru cruciade. In Romania s-a argumentat evident in sensul acesta atunci cand s-a scos obligativitatea religiei in scoli. E un argument prost, dar e puternic fiindca se bazeaza pe fapte. Asta noi, crestinii, trebuie sa ocolim, nu pentru a nu ne vorbi lumea, ci pentru ca altii sa nu vorbeasca de rau Cuvantul si pe Dumnezeu si pentru ca noi avem un cu totul alt model de conduita in viata.

Asadar, apologetii au dreptul sa spuna despre devieri de la invatatura sanatoasa. Asta e treaba lor, daca au chemarea aceasta de la Dumnezeu. dar, apologetica nu anuleaza fratietatea si implicatiile acesteia, care sunt foarte adanci. Nu pot, de dragul adevarului, sa omor pe cineva. Nu pot nici sa fiu indiferent, dar nici nu am dreptul sa ucid, cu vorba sau cu fapta. Adevaratul apologet este el ucis, nu ucide el. In crestinism, zic…

Anunțuri