De ce am semnat pentru Referendum

Am semnat pentru modificarea Constituției în sensul clarificării unor termeni. De ce am semnat și de ce nu am semnat:

1. Când a fost făcută această Constituție și s-a pus acolo „soți”, nu s-a gândit nimeni că vor veni vremuri în care să se poată interpreta în alt sens decât spiritul în care a fost scris, adică, în cazul nostru, să poată să fie și situația aberantă: doi bărbati sau două femei. De curând, doi bărbați care s-au „căsătorit” în altă țară, au cerut să le fie recunoscută „căsătoria” în România. Cum există o lege organică prin care se definește căsătoria ca fiind între bărbat și femeie, ei au găsit chichița asta în Constituție, de care s-au apucat, prin avocați, la atac. Dacă ar fi câștigat, legea organică respectivă ar fi ajuns neconstituțională, așa, din pix. Prin urmare, aceste Referendum nu a fost cerut fiindcă ne-am gândit noi să facem ceva inedit și, neștiind ce, asta am găsit. E mult mai mult la mijloc aici, o miză mai mare și care ascunde un pericol, nu cum încearcă unii să sugereze – că ar fi un demers inutil.

2. NU am semnat fiindcă sunt homofob. Chiar am fobia asta. În principiu, nu știu să am vreo fobie. Asta, în niciun caz.

3. NU am semnat fiindcă aș vrea să atac ceva sau pe cineva. Am semnat fiindcă vreau să apăr ceva, ceva ce a existat deja și pe care alții vor să-l schimbe. Reacțiile furibunde, pline de ură și de opusul toleranței pe care o mestecă în discursuri apoteotice ale frivolității, sunt doar consecința neașteptatei situații în care activiștii anti-familie au ajuns brusc, fiindcă românii s-au prins mai repede decât se așteptau ei de schemă. Și, fiindcă au fost mai deștepți cu ceva mutări, trebuie neapărat făcuți… proști. Mi se pare o logică destul de solidă, ce să zic…

4. Am semnat fiindcă NU vreau să-i las pe alții, gen CTP, care mustesc a ură, să-mi impună părerea lor. De ce? Fiindcă, dacă nu ești de acord cu acest tip de indivizi, te înjură, te fac bou, găină, homofob, viezure, vierme sau altă ciumă din altă categorie, nu le știu, nu mă preocupă. Prefer liniștea.

5. Am semnat în locul strămoșilor mei, pentru fărâma de bun simț pe care mi-au transmis-o, prin educația dată copiilor lor, până la mine, în vremuri nu tocmai senine. Ei au ținut la familie, și-au îngropat cu lacrimi copiii, au crescut cu sudoare pe cei care au rămas în viață, nu au divorțat (nici nu s-au gândit) și au ajuns, astfel, pe veci în inimile noastre. Valorile vieții lor, cum este familia, este, astăzi, în pericol. Am semnat pentru a apăra moștenirea primită de la ei. Nu are nicio legătură cu situația deplorabilă a familiilor de astăzi, cu divorțuri, avorturi, ură între soți și alte cele. Nici cu astea nu sunt de acord. Dar asta fac parte din altă categorie. Unii, needucați sau rău întenționați, încearcă să amestece aceste două categorii. În una e vorba despre redefinirea în sine, în alta e vorba despre alterare. Chestiuni diferite. Nu mă aștept ca toți să înțeleagă aspectul, mă aștept ca să vorbească mai puțin cei care nu reușesc s-o facă.

6. Am semnat pentru copiii mei. Mă interesează viitorul, care va fi prezentul lor. Le doresc vremuri bune, pentru care trebuie și eu să fac un sacrificiu. Printre altele, trebuie să iau atitudine în această situație atipică. Nu eu am ales ca aceste lucruri să se întample în timpul meu. Ele se întâmplă fără să fiu eu întrebat dacă sunt de acord. Ce pot alege eu, însă, este dacă fac ceva în timp ce lucrurile astea se întamplă. Și, da, am ales să fac ceva.

7. Am semnată fiindcă credința mea în Dumnezeu, în ansamblul ei, mă face să știu că valorile sfinte aduc binele și alterarea lor aduce răul. Dumnezeu nu este indiferent față de ceea ce facem noi. Când oamenii se strică, societățile, imperiile, civilizațiile pier. Dimpotrivă, când oamenii își așează valorile bine, bine le merge, dăinuiesc. Dumnezeu a creat pe om și l-a făcut să fie bărbat și femeie, ambii om (fără discriminare, cu diversitate; cu complementaritate, gata definiți, fără opțiunea aberantă de a-și alege „orientarea sexuală” – ce să alegi, ești gata făcut). Am semnat din respect pentru Creator. El nu a creat doar, ci a făcut totul cu un scop, nu fără să simtă. A pus valoare informațională dar si sentimentală în ceea ce a creat. Pentru mine, nu e OK să-ți bați joc de familie.

Anunțuri

Sodomitii. Siluirea strainilor in Sodoma

Image result for sodoma gomora

Observati, va rog, in textul din Genesa 19, cand apar homosexualii pentru prima data in Biblie, o caracteristica a acestor oameni.

Homosexualitatea, prin definitie, nu poate sa aiba majoritate intr-un context de inceput. Adica, oriunde ar fi ea, candva a fost intr-o minoritate absoluta. Cum asa? Pai, oamenii se inmultesc natural si nu se puteau naste oameni din homosexuali, ci din oameni normali.

Intr-un context a aparut un homosexual (sodomit), inca unul s.a.m.d.

Dar, cu timpul, pe masura ce puterea lor creste, ii influenteaza pe tot mai multi si-i strica. Astfel, ei, care odata erau minoritari si cautau acceptare, acum devin majoritari si nu o mai ofera. Strainii care treceau pe acolo au fost umiliti de acest barbati, care erau homosexuali in mai multe generatii contemporane (tineri si batrani, spune textul). Si, ridicand plangeri catre Dumnezeu, acesta S-a coborat sa vada daca chiar asa e, prin doi ingeri (mesageri, trimisi, ambasadori).

Acesti ingeri erau straini. Lot, la poarta cetatii fiind, ii vede si le iese repede inainte, se apleaca pana la pamant inaintea lor si le arata ospitalitate. Asta-i arati unui strain (ca era evident ca-s straini), ospitalitate.

Ceilalti barbati din cetate stiau de sosirea lor, dar ei nu le ofera ospitalitate. Daca nu ar fi stiut, nu curgeau cu mic, cu mare, dupa cateva ore, spre casa lui Lot, cu ganduri nebune.

Acesti ingeri aveau de gand sa stea afara. Ei venisera sa verifice plangerile. Cel mai probabil, asadar, plangerile erau din partea unor straini calatori, care au trecut pe acolo, nu au primit ospitalitate (cum se intampla si acum – in afara de Lot, el insusi un strain, la urma urmei, nimeni nu vine sa ofere ospitalitate acestor oameni care ajung in seara, deci, evident, nu mai au unde sa mearga pe noapte) si, dormind afara, au fost asaltati de acei barbati si necinstiti. Adica, au fost fortati, violati sau cum am mai putea sa numim aceasta scarbosenie.

Ingerii, asadar, voiau sa stea afara, in noapte, sa verifice plangerile care s-au ridicat pana la Dumnezeu (vezi discutia anterioara cu Avraam).

Ce se intampla, insa? Homosexualii din cetate, nici vorba ospitalieri, alearga in noapte, in timp ce barbatii aceia doi erau la Lot in casa, spre aceasta locatie cu gandul sa-i ceara afara sa le faca si lor scarboseniile lor. Adica, sa-i violeze. Pardon, imi vine sa scuip.

Cam pana aici toleranta. Cam pana aici curcubeul (cum suna…), adica toti, toate culorile. Nici vorba de toate culorile. Toate culorile, pana devin ei puternici, majoritari. Dupa, Dumnezeu cu mila, la propriu.

Pericolul major pentru o societate aici este – odata infestata, printr-o asa-zisa toleranta, de astfel de indivizi stricati, ea va fi pedepsita de Dumnezeu, fiindca Dumnezeu nu poate sa nu raspunda strigatelor celor siluiti in vreun fel.

Prieteni, astazi homosexualii au reusit sa se ridice atat de mult in societate, incat vocea lor minoritara, inca, este mai puternica decat toate vocile majoritatilor de peste tot. Au presa aservita, care stie cand sa taca si stie cand sa zbiere, au politicieni corupti, pe care pot sa-i plateasca, au fundatii, ONG-uri, alese cu nume pe spranceana, de obicei folosind cuvinte confiscate si deturnate in insemnatatea lor.

Si, in timp ce binele doarme lejer si comod, in intuneric, undeva, raul isi strange ostirile. Norii negri se vad deja la orizont. Omenirea se apropie de un punct grozav. Fiindca, problema asta cu homosexualitatea a mai fost in istorie, dar niciodata la scara asta…

Asta si vedeti, daca sunteti atenti. Vedeti o lupta de clasa, cand clasa nu mai e economica, ci una pusa cu forta in zona inechitatii sociale. Fiindca ei au confiscat ideea de umanitate (de unde, notiunea de homofobie). Vedeti oameni care spun ca albii crestini vor sa le faca rau, ca nu sunt toleranti. Si, cand colo, daca iese Trump presedinte (caruia nu-i iau apararea in vreun fel, nu asta e scopul aici), ies pe strazi, il injura in scandari, ii spun sa plece, ca nu e presedintele lor etc. Pai, unde a disparut toleranta? A, toleranta doar fata de ei. Aha. De ce? Pai, simplu – ei nu au de gand sa traim toti in pace si iubire, ca oameni fain (cum se zice acum si e plina lumea tot numa de oameni faini), ci au de gand sa fie majoritari ei sa ii scoata din ecuatie pe ceilalti si sa ii oprime si sa-i supuna la ce e mai abominabil.

Cam aici se va ajunge. Credeti ca daca presa tace cand sunt ucisi mii de negrii, arabi si femei de catre musulmani (ca-s crestini) si nu vedeti nimic pe TV sau Internet despre asta, va zice ceva cand siluitorii in masa se vor plimba noapte pe strazile oraselor in cautarea de straini si de oameni care nu-s ca ei, sa le dea o lectie?

Si, pentru ca nu se intampla acum, inseamna ca se va intampla in curand, adica in lumea copiilor nostri. Ei bine, tocmai pe copiii nostri trebuie sa-i aparam noi. De aceea, nu avem voie sa fim indiferenti la ce se intampla acum. Nu e nevoie de un raspuns violent si plin de ura, dar e nevoie de un raspuns ferm si fara echivoc.

Este vremea cand cine tace e complice.

Patriarhul CTP

Normalitatea este deranjata de persoane care vor s-o tulbure. Ca miscarea sa functioneze, s-au CATARAT pe scara inversarii etichetelor.

Au confiscat termeni precum: toleranta, religie, istorie, umanitate, normalitate s.a.m.d., i-au redefinit dupa reaua lor placere relativa si vor s-o impuna tuturor.

Ei bine, nu se poate! Toleranta nu este o chestiune care se aplica doar homosexualior, ci oamenilor. Toleranta este pentru oameni, adica si pentru oamenii normali.

America s-a rasculat impotriva celor care au incercat sa suprime drepturile omului pentru o anumita categorie de oameni. Si nici Europa nu doarme prea bine, fiindca sunt state care nu sunt de acord cu trendul jmecher.

E foarte interesant de privit, zilele acestea, zbaterea furibunda si disperata a exponentilor viziunii neo-marxiste, in toate tarile care au „presa libera” si nu numai (ca sa fim inclusivisti, sa nu dam laoparte pe nimeni). Moise Guran il prezenta pe CTP drept „patriarhul presei”. Inteleg, s-a confiscat si ideea de partiarh. 🙂) Deci, in frunte cu tovarasul CTP, se arunca in aer linia I din armata propagandei colorate (alt simbol confiscat, ca de creat… ei nu pot, depind de altii).

Priviti partea buna, fiti intotdeauna pozitivi (o alta invatatura pseudo-moderna): nu mai trebuie demascati, se promoveaza singuri. Zbierati, tovarasi, ca va concediaza patronii daca nu.

Solemnitatea lumii musulmane si frivolitatea lumii crestine [2]

(Acest articole este continuarea celui de aici. Sugerez sa fie citite in ordine.)

Motto:

„In vremea aceea Occidentul trecea prin Evul Mediu intunecat, islamul cunoastea Epoca de Aur”

Citatul de mai sus este din cartea „Cautandu-l pe Allah, L-am gasit pe Isus”, de Nabeel Qureshi, pag. 52.

Am prezentat gestul Papei, in articolul anterior cu un scop – acela de a sugera cititorului ca lumea are nevoie de crestini care traiesc cu adevarat ceea ce a fost si ne-a invatat Cristos. Din pacate, in decursul vremurilor, lumea crestina a devenit de multe ori decadenta, ajungandu-se acolo prin multe cai, la care nu mi-am propus sa ma refer acum.

Au fost in istorie mai multe momente de grava decadere in lumea asa-zis „crestina” care au coincis cu un accent important pe aspectele pozitive ale lumii musulmane expansioniste.

Islamul este un sistem complicat, atat politic, cat si religios, al carui scop este ducerea credintei proprii peste tot pe pamant, moment in care isi va fi implinit scopul, dezideratul. Crestinismul are o misiune similara, aceea de a duce „Evanghelia pacii” pana la marginile pamantului (adica, tuturor oamenilor). O diferenta majora este, insa, modul de operare. Mahamed a luptat, Cristos, nu! Desi Mahomed a dat dovada, asa cum arata scrierile despre el, de mila si iertare fata de cei care l-au prigonit, el a dat dovada si de cruzime in anumite campanii militare. Isus, insa, nu a luptat niciun razboi si este de remarcat, in acest context, atitudinea Lui fata de Petru, unul dintre cei mai devotati ucenici pe care i-a avut, atunci cand acesta a scos sabia si, in pornirea lui razboinica, a taiat urechea unuia dintre cei care venisera sa-L aresteze pe Isus. Atunci, Domnul l-a mustrat pe ucenicul sau si i-a poruncit sa-si puna sabia in teaca de indata – cei care vor ucide cu sabia, de sabie vor pieri (cu referire evidenta la judecata si dreptate).

Ne-am astepta, asadar, la crestini care alearga sa duca vestea cea buna a iertarii lui Dumnezeu, prin jertfa Domnului Isus (si toate celelalte invataturi crestine), dar fara razboi si fara opresiune. Si ne-am astepta la un islam militant si activ in ce priveste cuceririle. De multe ori, asa a fost.

Numai ca nu atunci cand se intampla normalul apar problemele, ci atunci cand anomalia dicteaza.

Acest set de articole se adreseaza, evident, crestinilor. Ar fi fost normal ca lumea crestina sau crestinii unui veac sau ai unei generatii sa fie exponentii iubirii lui Dumnezeu in lume, pe cand s-a ajuns in anumite vremuri sa se generalizeze starea de promiscuitate in moralitate si de omucidere in activitate. Niciodata crestinii nu au fost chemati la a ucide pe altii si nici la a trai vieti imorale. Totusi, conceptia celor mai multi musulmani cu privire la lumea crestina (pe care, din pacate, ei o asociaza cu occidentul in sine, cu America si cu Europa, ba chiar cu lumea alba) este foarte puternica in acest sens si nu s-a format ieftin – crestinii sunt caracterizati de frivolitate si de ura.

Crestinii trebuie sa-si inteleaga menirea lor, de crestini, in contextul modern al expansiunii musulmane, dar decizia lor de a fi crestini autentici nu trebuie sa se nasca din morala islamica fata de ei, ci din iubirea lui Cristos. Crestinul trebuie sa fie crestin din proprie convingere, pentru ca intelege dragostea lui Cristos fata de sine, nu pentru ca musulmanul i-a dovedit o viata mai inalta in moralitate si o atitudine mai respectuoasa fata de semeni.

Din pacate, musulmanii, despre care multi crestini vorbesc critic in contextul atentatelor, sunt oameni care le dau lectii de moralitate si viata traita corect in contextul statului in care vietuiesc. Mi se pare normal ca musulmanii sa fie asa, oricui i s-ar parea la fel daca ar fi citit macar putin din ceea ce invata copiii musulmanilor acasa cu privire la moralitate. Ce nu mi se pare deloc normal este ce se intampla in lumea crestina, in timp ce oamenii care fac acele lucruri insista ca ei sunt crestini – o decadere morala grava, comparabila mai degraba cu lumea pagana a placerilor si o ura si rautate pe care le repudia Cristos cu cel mai mare avant.

Nu e de mirare ca, in istorie, atunci cand au stralucit musulmanii, crestinii pareau ca nu exista. Fiindca au fost generatii precare in moralitate si gata sa se razbune in razboaie. Nimic mai departe de invatatura si modelul de viata al lui Cristos.

Cred ca traim un astfel de moment istoric. Lumea crestina este cufundata intr-un somn care a permis in sanul ei cele mai variata si mai scarboase pacate, promovate si prezentate in piata, fara nicio rusine. In tot acest timp, islamul nu poate sa de degradeze, prezentand lumii o imagine impecabila in practica vietii.

Crestinii sunt de vina fiindca nu au trait ce au spus, altfel, de mult i-ar fi convins pe musulmani de puterea lui Cristos de a ierta pacatele oricarui om, prin moartea sa. Si, aceasta, din doua motive: (1) viata lor ar fi dublat argumentul verbal pro-Cristos si (2) Dumnezeu ar fi cercetat vietile multora, interesat fiind de transformarea lor (ori, Dumnezeu nu ar aduce un om intr-o congregatie a pacatului, care-si duce existenta sub insemne sfinte). Degeaba vorbim de mantuirea oamenilor, cand noi acceptam imoralul. Scopul crestinilor este sa duca, in pace, cu ravna si dragoste, iubirea lui Cristos, prin fapte si Cuvant, pana la marginile lumii, ajutand pe tot mai multi oameni sa fie buni, curati, demni, asa cum a fost Cristos. Scopul acesta este o iluzie, atunci cand in mijlocul crestinilor sunt pacate din cele mai murdare, prezentate fara rusine in public.

Lumea crestina isi pune acum problema scoaterii musulmanilor din Europa… Pentru ca nu vor sa rezolve adevarata problema – ei trebuie sa scoata pacatul din Europa. Dar, in schimb, agenda promiscuitatii este in grafic.

Da, sunt musulmani care comit atentate. Si aceasta este foarte rau. Numai ca lucrurile sunt mult mai complexe de atat. Traian Basescu a avut curajul sa spuna, intr-un interviu recent, ca liderii politici ai lumii sunt, in prezent, depasiti de situatie. Si asa si este. Au dus Europa pe marginea prapastiei, luand bani pentru a promova agendele imoralitatii. Oamenii lumii vestice nu ar mai trebui sa accepte promovarea imoralitatii.

In contextul atentatelor, sa spui ca un musulman e solemn si inalt, iar un crestin e promiscuu si frivol este o absurditate agramata. Dar, oare nu traim vremurile in care crestinii au renuntat de multa vreme sa mai fie ce ar fi trebuit? De exemplu, in loc sa dezvolte proiecte insemnate de evanghelizare, in care sa verse resurse importante, bisericile baptiste se framanta in lupte interne fara finalitate, acrestine si ofensatoare la adresa lui Cristos care S-a dat pe Sine Insusi pentru fiecare credincios.

Nu de exploziile bombelor extremistilor suniti sa se teama Europa „crestina”, ci de judecata Dumnezeului drept cu care-si lauda superioritatea „religiei” lor in fata „barbarismului” islamist.

Homosexualitatea – O abordare ortodoxa [2]

Autorul prezinta, pe scurt, credintele crestine cu privire la Cristos si Biserica si, deci, familie. Explica folosind anumiti termeni teologici speciali, cu un rol bine determinat dintotdeauna in teologie. Ca o concluzie este urmatorul citat”

„In timp ce sexualitatea exprimata prin sentimente si activitati heterosexuale bine randuite este un element esential in viata omului, dorintele sexuale pentru relatii trupesti cu persoane de acelasi sex nu sunt parte din identitatea sexuala fundamentala a unei persoane. Un barbat cu ganduri si sentimente pentru alti barbati este tot barbat, iar o femeie atrasa sexual de femei este tot femeie. Toti barbatii si toate femeile, ori cat de pure sau de impure ar fi sentimentele lor sexuale, sunt oameni ce nu pot fi – in mod esential – definiti in umanitatea lor (daruita de Dumnezeu) prin sentimentele si dorintele lor – sentimente si dorinte nascute in ei prin mostenirea biologica, psihologica si culturala, prin felul in care au fost tratati de altii, in special de familie, in conditiile unei lumi cazute si pervertite” (Thomas Hopko, Christian Faith and same sex attraction, pag. 42-43)

De asemenea, de remarcat si urmatoarele:

„Potrivit viziunii traditionale ortodoxe, patimile care sunt strict sexuale – in sensul in care nu au nimic de a face cu dragostea, in oricare din formele ei, fiind exclusiv egoiste si generate de dorinta trupeasca, inteleasa ca scop in sine – sunt intotdeauna pacatoase, fie heterosexuale, fie homosexuale. Ele ‘rateaza rostul’ pentru care au fost daruite de Dumnezeu. Sunt produse in om, asemenea tuturor patimilor pacatoase fizice, emotionale, intelectuale si spirituale, de catre elementele pervertite de ordin ereditar sau cultural, ori de felul nelegiuit in care omul a fost tratat de semenii sai. Cand acestor patimi sexuale li se da curs, voluntar sau involuntar, duc la savarsirea de pacate. Omul care le face este culpabil doar in masura in care le alege si le savarseste in mod voit, constient si intentionat.” (Thomas Hopko, Christian Faith and same sex attraction, pag. 48-49)

Foarte importanta urmatoarea afirmatie:

„… atunci cand atractia intre persoane de acelasi sex este curata, orice activitate sexuala este interzisa, deoarece dragostea dumnezeiasca nu poate fi exprimata prin relatii sexuale intre persoane de acelasi sex. Si aceasta deoarece relatiile dintre persoane de acelasi sex, sub orice forma, oricat de devotate ar fi persoanele implicate, oricat de ‘monogama’ ar fi relatia si oricat de tare ar crede ele ca se iubesc cu o dragoste curata, nu pot fi niciodata complementare si datatoare de viata, asa cum a randuit Dumnezeu sa fie relatiile sexuale dintre barbat si femeie.” (Thomas Hopko, Christian Faith and same sex attraction, pag. 50)

„Sau, intr-o exprimare mai exacta, Scripturile, tainele si sfintii Ortodoxiei marturisesc intr-un gand ca iubirea patimasa vrednica de cinste intre persoanele de acelasi sex este tradata si nu implinita de activitatea sexuala, la fel cum iubirea patimasa vrednica de cinste dintre persoanele de sex diferit este tradata de activitatea sexuala din afara casatoriei.” (Thomas Hopko, Christian Faith and same sex attraction, pag. 53)

Homosexualitatea – O abordare ortodoxa [2]

„In gradinite si scoli educatia sexuala incepe foarte devreme iar discursul despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana este suspectat de potentiala homofobie. Prichindeii afla ca ‘anything goes’ atata vreme cat placerea este garantata. Cu sau fara perdea, in Occident se predau tehnici de masturbare si sex oral doar pentru ca ele provoaca o anume satisfactie. Este stimulata precocitatea sexuala la varste profund vulnerabile, cand idila se poate transforma rapid in trauma.” (Thomas Hopko, Christian Faith and same sex attraction, pag. 11 – Mihail Neamtu in Cuvant inainte)

„Presedintele Ahmadinejad este invitat la Columbia University pentru a i se reprosa de catre studenti discriminarea anti-homosexuala din Iran, fata de care situatia armamentului nuclear devenise un detaliu anodin. In acelasi timp, o universitate europeana a refuzat accesul unui cleric crestin proeminent pe temeiul conservatorismului stiintific al acestuia din urma. Franco Butiglione a fost concediat pentru opiniile sale private de tip catolic, in timp ce festivalurile gay primesc incurajari explicite din partea membrilor Comisiei Europene. Aceasta ‘neutralitate’ confirma standardele bizare ale dublei-masuri din mass-media occidentala: a batjocori imaginea Fecioarei intr-un muzeu de arta reprezinta un act de ‘curaj artistic’ (uneori finantat din bugetul public), in timp ce caricaturile facute profetului submineaza logica multiculturala” (Thomas Hopko, Christian Faith and same sex attraction, pag. 13-14 – Mihail Neamtu in Cuvant inainte)

„… Tinerii indeplinesc rolul de femei in locul femeilor. Si grozavia nu se reduce numai la atat, se merge si mai departe, caci se savarseste o atat de mare ticalosie cu cea mai mare libertate si cu constiinta ca nu se savarseste niciun pacat, incat nelegiuirea a ajuns lege. Nimeni nu se teme, nimeni nu tremura, nimeni nu se rusineaza, nimeni nu roseste; mai mult inca, se lauda si, in ochii acestor pacatosi, cei cumpatati par niste nebuni” (Ioan Gura de Aur, citat de Thomas Hopko in Christian Faith and same sex attraction, pag. 21 – Mihail Neamtu in Cuvant inainte)

„Prozelitismul homoerotic interzice emotia fricii, interogativitatea fireasca a constiintei (‘daca totusi gresesc?’), pornirea spre cainta, lupta cu boldul carnii, atletismul virtutii, sacralitatea proximitatii celuilalt, dorul de absolut si neconditionare, misterul euharistic al persoanei. Proximitatea fata de pedofilie ramane, de asemenea, alarmanta.” (Thomas Hopko, Christian Faith and same sex attraction, pag. 22 – Mihail Neamtu in Cuvant inainte)

 

Homosexualitatea – O abordare ortodoxa [1]

thomashopko-homosexualitatea-oabordareortodoxa

Carte omonima titlului, de Thomas Hopko, aparuta la Theosis (in limba romana) este una dintre cartile pe care le citesc in aceste zile.

Voi incerca sa pun cateva citate pe acest blog si scurte observatii, daca va fi cazul.

In primul rand, sa observam ca titlul este oarecum inadecvat tradus, avand in vedere continutul, cand se subliniaza preferinta pentru ideea de „atractie intre persoane de acelasi sex”. In engleza, limba dupa care a fost tradusa cartea (conform informatiilor de pe coperta editiei pe care o citesc), titlul este: „Christian Faith and Same Sex Attraction”. Cartea, in limba romana, este o traducere de Marian Radulescu, cu un cuvant inainte generos de Mihail Neamtu.

Autorul insusi explica preferinta pentru o exprimare preferata termenului de „homosexualitate”:

„FOLOSESC SINTAGMA „ATRACTIE INTRE PERSOANE DE ACELASI SEX” in reflectiile mele deoarece consider ca termenul „homosexualitate”, atunci cand nu este utilizat cu sens general, nu este suficient de potrivit. (pag. 39)

Dar, intai, cateva elemente pe care le subliniaza Mihail Neamtu intr-o analiza foarte pertinanta, in introducerea cartii.

„Marcata de etosul revolutionar si de ideologia progresului, postmodernitatea contesta neutralitatea pozitiei modernilor. E prea putin! Suntem chemati sa recunoastem contributia esentiala la diversitatea culturala a lumii pe care o aduc operele literare si stiintele sociale conduse in cheie homoerotica.” (pag. 7)

„Vaste congregatii academice participa la rescrierea istoriei culturale a Occidentului, din care Platon, Cicero ori Sf. Pavel ies vinovati pentru introducerea notiunii de ‘pacat impotriva naturii.’ Homosexualitatea ajunge sa fie descrisa nu doar ca inclinatie libera a subiectului, ci drept rezultat al unei predestinari obsconse. Biologia si genetica conjura la producerea unui nou discurs in care minoritarii varsa lacrimi iar majoritarii intind batista.” (pag. 7 – 8)

Iata si o nota de subsol la citatul de mai sus: „Nu peste mult timp, viitorii studenti ai filozofiilor deconstructiei (in genul lui Michel Onfray) vor face etimologia lui Epicur si, in limba romana, vor crede ca e vorba probabil despre pederastie. Departe de-a fi un apologet al placerilor vulgare, exhibate in strada, filozoful din Samos a predicat – spre ciuda epigonilor sai – frugalitatea lipsita de suferinta (aponia), dar nu si o existenta fara pathos (intre altele, prietenia). Epicur a aratat in numeroase randuri ca o viata atinsa de plaga exceselor alunga linistea (alaraxia) si aduce inapoi tulburarea si durerea.” (pag. 7 – 8, nota de subsol 3)

Inchei acest prim articol prin redarea a doua intrebari foarte importante si bine articulate:

Cat de departe poate avansa modernitatea in disocierea sexualitatii de reproducere?

Ce raspuns vom oferi noilor generatii de copii nascuti dintr-o femeie lesbiana cu donator de sperma anonim pe rol de tata?