De ce am semnat pentru Referendum

Am semnat pentru modificarea Constituției în sensul clarificării unor termeni. De ce am semnat și de ce nu am semnat:

1. Când a fost făcută această Constituție și s-a pus acolo „soți”, nu s-a gândit nimeni că vor veni vremuri în care să se poată interpreta în alt sens decât spiritul în care a fost scris, adică, în cazul nostru, să poată să fie și situația aberantă: doi bărbati sau două femei. De curând, doi bărbați care s-au „căsătorit” în altă țară, au cerut să le fie recunoscută „căsătoria” în România. Cum există o lege organică prin care se definește căsătoria ca fiind între bărbat și femeie, ei au găsit chichița asta în Constituție, de care s-au apucat, prin avocați, la atac. Dacă ar fi câștigat, legea organică respectivă ar fi ajuns neconstituțională, așa, din pix. Prin urmare, aceste Referendum nu a fost cerut fiindcă ne-am gândit noi să facem ceva inedit și, neștiind ce, asta am găsit. E mult mai mult la mijloc aici, o miză mai mare și care ascunde un pericol, nu cum încearcă unii să sugereze – că ar fi un demers inutil.

2. NU am semnat fiindcă sunt homofob. Chiar am fobia asta. În principiu, nu știu să am vreo fobie. Asta, în niciun caz.

3. NU am semnat fiindcă aș vrea să atac ceva sau pe cineva. Am semnat fiindcă vreau să apăr ceva, ceva ce a existat deja și pe care alții vor să-l schimbe. Reacțiile furibunde, pline de ură și de opusul toleranței pe care o mestecă în discursuri apoteotice ale frivolității, sunt doar consecința neașteptatei situații în care activiștii anti-familie au ajuns brusc, fiindcă românii s-au prins mai repede decât se așteptau ei de schemă. Și, fiindcă au fost mai deștepți cu ceva mutări, trebuie neapărat făcuți… proști. Mi se pare o logică destul de solidă, ce să zic…

4. Am semnat fiindcă NU vreau să-i las pe alții, gen CTP, care mustesc a ură, să-mi impună părerea lor. De ce? Fiindcă, dacă nu ești de acord cu acest tip de indivizi, te înjură, te fac bou, găină, homofob, viezure, vierme sau altă ciumă din altă categorie, nu le știu, nu mă preocupă. Prefer liniștea.

5. Am semnat în locul strămoșilor mei, pentru fărâma de bun simț pe care mi-au transmis-o, prin educația dată copiilor lor, până la mine, în vremuri nu tocmai senine. Ei au ținut la familie, și-au îngropat cu lacrimi copiii, au crescut cu sudoare pe cei care au rămas în viață, nu au divorțat (nici nu s-au gândit) și au ajuns, astfel, pe veci în inimile noastre. Valorile vieții lor, cum este familia, este, astăzi, în pericol. Am semnat pentru a apăra moștenirea primită de la ei. Nu are nicio legătură cu situația deplorabilă a familiilor de astăzi, cu divorțuri, avorturi, ură între soți și alte cele. Nici cu astea nu sunt de acord. Dar asta fac parte din altă categorie. Unii, needucați sau rău întenționați, încearcă să amestece aceste două categorii. În una e vorba despre redefinirea în sine, în alta e vorba despre alterare. Chestiuni diferite. Nu mă aștept ca toți să înțeleagă aspectul, mă aștept ca să vorbească mai puțin cei care nu reușesc s-o facă.

6. Am semnat pentru copiii mei. Mă interesează viitorul, care va fi prezentul lor. Le doresc vremuri bune, pentru care trebuie și eu să fac un sacrificiu. Printre altele, trebuie să iau atitudine în această situație atipică. Nu eu am ales ca aceste lucruri să se întample în timpul meu. Ele se întâmplă fără să fiu eu întrebat dacă sunt de acord. Ce pot alege eu, însă, este dacă fac ceva în timp ce lucrurile astea se întamplă. Și, da, am ales să fac ceva.

7. Am semnată fiindcă credința mea în Dumnezeu, în ansamblul ei, mă face să știu că valorile sfinte aduc binele și alterarea lor aduce răul. Dumnezeu nu este indiferent față de ceea ce facem noi. Când oamenii se strică, societățile, imperiile, civilizațiile pier. Dimpotrivă, când oamenii își așează valorile bine, bine le merge, dăinuiesc. Dumnezeu a creat pe om și l-a făcut să fie bărbat și femeie, ambii om (fără discriminare, cu diversitate; cu complementaritate, gata definiți, fără opțiunea aberantă de a-și alege „orientarea sexuală” – ce să alegi, ești gata făcut). Am semnat din respect pentru Creator. El nu a creat doar, ci a făcut totul cu un scop, nu fără să simtă. A pus valoare informațională dar si sentimentală în ceea ce a creat. Pentru mine, nu e OK să-ți bați joc de familie.

La nunta. Cel mai important personaj

De ce-au ajuns nuntile asa, greu de spus, oricum, nu face subiectul prezentului articol

Intr-o biserica-cladire mica e mult mai vizibil. Fiindca, daca e biserica mica si nu stai la balcon, risti sa nu vezi nimic din nunta. In afara spatelui fotografilor si a celor care fac programul, nimic.

Care e moda? Sa stai cu fata la miri. Cum mirii stau in fata, stai cu spatele la toti ceilalti oameni. Nu conteaza daca e loc sa stai in lateral, sa te vada si mirii si oamenii din sala. Conteaza doar ca cineva, undeva, s-a gandit ca nu e bine sa stea cei care fac programul cu spatele la miri. Nu-i frumos. E ziua lor, doar. Rezultatul? Se sta cu fata la miri, cu spatele la ceilalti. Daca mai apuca cineva sa vada, bine e. Daca nu, sa nu-si faca nimeni probleme, se poate uita la inegistrare, pe DVD.

Cel mai important personaj nu pare sa mai fie Cristos. La nunti, zic.

Nunta „celor doi” a ajuns sa fie, in asemenea zile:

– cea mai importanta zi din viata lor (ceea ce e o abureala intreaga, o propozitie pe care a folosit-o cineva inteligent iar restul o copiaza fara s-o inteleaga si iese intotdeauna rau);

– ziua in care totul se invarte in jurul lor;

– ziua in care corul, tinerii, chiar si copiii, fac program pentru ei, gratis;

Nu are loc nimeni. Doar daca esti „din familie”. E ziua in care definitia Bisericii ca familie este absolut uitata. E ziua neamurilor. Nu, nu in sensul Noului Testament… Si, daca e vreo exceptie, trebuie sa fii cineva in raport cu mirele sau cu mireasa. Altfel, ce sa cauti tu in program? Programul e program, nu lista de participanti. Nu?

Ei bine, eu vad doi miri frumosi, la locul lor, care nu cauta sa iasa in evidenta. Ii vad ca pregatesc totul ca sa fie lucrurile asezate – Dumnezeu sa fie cinstit ca Dumnezeu, cei care participa sa fie respectati ca atare, programul sa decurga cu o intelepciune care sa arate interesul crestinesc. Ei nu-si doresc sa fie in centrul antentiei, niciodata nu au vrut asta. E nunta lor? Da, a lor. Venirea in comunitate este pentru a gasi cadrul potrivit, sfant, nu pentru a se arata pe ei, pentru a se promova si a iesi in evidenta de „ziua lor”. Un mire si o mireasa care chiar sunt oameni care umbla cu Dumnezeu. Multumesc pe aceasta cale celor care asta au urmarit in organizarea nuntii lor, chiar daca, din cauza contextului, nu au reusit neaparat sa faca sa fie asa cum si-ar fi dorit, dar au incercat cat s-a putut.

Ma gandesc sa nu mai merg la nunti. Sa trag de mine o zi intreaga si o parte din noapte. La nuntile „din lume” oricum nu merg Ma plictisesc greu. Acum, am inceput sa nu mai vreau sa merg nici la nuntile „noastre”. Nu-mi place, sunt prea firesti, nu ma atrag deloc. Prea multa aratare de sine si mult prea multa galagie.

Din pacate, multi miri cad in capcana de a fi ca ceilalti, cum au vazut ei, fara sa inteleaga prea multe din ce se intampla la ceilalti. Nu cred ca nuntile ar trebui sa fie prilej de afirmare de sine si de etalare a orice. Evident, fiecare-si poate face nunta cum vrea. Prin alegerea lui, insa, o va pune intr-o anumita categorie.

Imi doresc ca anul viitor sa particip la nunti frumoasa, sfinte, cu miri care vor doar sa se casatoreasca si sa faca aceasta inaintea lui Dumnezeu si a Bisericii Lui. Asta, daca voi mai merge sa stau la nunti.