Creștinul în cetate – carte de Adrian Papahagi. Citate (2)

„Fideli principiilor profesate, creștin-democrații nu pot deosebi dreptatea de justiție fără să-și trădeze tradiția. Nu întâmplător, creștinismul s-a împletit încă din primele secole cu dreptul roman, transferând în dreptul canonic și în cel civil valorile Evangheliei. Iată de ce creștin-democrația s-a opus întotdeauna fărădelegii totalitare și statului de non-drept, suferind în egală măsură sub nazism și comunism.” – pag. 48-49

„…nu există două moralități: una individuală și una colectivă; nu există acțiuni care să se sustragă sancțiunii legii morale; politica nu este în afara cercului eticii. Fiecare act politic se reduce la un act individual, pe propria responsabilitate” – pag. 53-54, citându-l pe Luigi Sturzo
„Infantilizarea cetățeanului într-o societate asistențială este la fel de pernicioasă ca fuga de responsabilitate a politicienilor. Sănătatea, educația, bunăstarea sunt responsabilitatea fiecăruia. Nu poți să nu înveți, dar să aștepți un loc de muncă bun, să îți bați joc de sănătate, dar să pretinzi să fii vindecat, gratuit, pe banii celorlalți, să nu muncești, dar să fii întreținut de societate.” – pag. 54
„A încerca să nivelezi societatea este o periculoasă utopie. Incapabile să generalizeze meritul, talentul sau prosperitatea, experimentele egalitariste au sfârșit invariabil prin universalizarea precarității.” – pag. 58
„Efectul pervers al egalitarismului este corupția și abuzul. Într-o precaritate generalizată, natura umană va amenaja mereu insule de privilegiu, la care se poate ajunge doar pin abuz. Întotdeauna, ca în Ferma animalelor a lui Orwell, unii vor găsi un mod de a fi mai egali decât ceilalți.” – pag. 59
„În distopia lui Aldous Huxley, Minunata lume nouă, copiii erau produși în laboratoare, crescuți de stat și condiționați chimic să îndeplinescă anumite funcții sociale. Sexul servea doar plăcerii, nu procreării, iar drogurile obligatorii procurau o fericire iluzorie și facilă. La capătul a șeizeci de ani de viață, oamenii erau eutanasiați, în mod igienic și blând, pe fondul unei muzici liniștitoare. Toate acestea din „umanism” și din grijă pentru buna funcționare a unei societăți cu pături omogene, perfect funcționale.” – pag. 65
„Progresul fabulos al tehnicii mărește astăzi ispita creării omului perfect.” – pag. 65
„Frica de o moarte lungă și dureroasă este de înțeles – curmarea voluntară a vieții suferindului este însă necreștinească, fiindcă nesocotește speranța și se pleacă în fața materiei.” – pag. 66
„A separa nașterea și moartea de demnitatea și în același timp de dramatismul lor este o ispită a omului faustic, capabil să creeze homunculi în eprubetă, dar înfricoșat de marea trecere.” – pag. 66
„A privi nașterea sau curmarea vieții fătului doar din perspectiva părinților – clienți și pacienți – înseamnă a ignora demnitatea copilului lipsit de apărare și dreptul lui la viață.” – pag. 66
„A privi muribundul doar din perspectivă fiziologică înseamnă a nesocoti transfigurarea spirituală a suferinței.” – pag. 66
Reclame

Textul pentru care contul Dr. Adrian Papahagi a fost suspendat (iar) de facebook: ”Mic îndreptar semantic pentru “toleranții” de rit nou” — Marius Cruceru

TOCMAI pentru că textul de bun simț al prietenului Adrian Papahagi a fost ”sufocat” de platforma facebook, cu riscul de a încasa și noi restrîngeri și restricții, distribuim: În plină dezbatere despre referendum, mi-a fost din nou suspendat contul de Facebook. Redau mai jos postarea pentru care sunt pedepsit. Prin replica primită (pumnul în gură), […]

via Textul pentru care contul Dr. Adrian Papahagi a fost suspendat (iar) de facebook: ”Mic îndreptar semantic pentru “toleranții” de rit nou” — Marius Cruceru

Adrian Papahagi într-o dezbatere TV cu Cristi Danileț – (și) pe tema referendumului

 

De urmărit dezbaterea, este interesantă și lămurește multe aspecte.

Câteva comentarii personale în legătură cu afirmațiile lui Cristi Danileț:

  • sugerează că „pe veci” o interpretare a unei Curți Constituționale va rămâne aceeași. Această idee este falsă pentru simplul fapt că această Curte nu este „pe veci”. În plus, Curtea nu reflectă interpretarea unei persoane, ci a unei majorități dintr-un consiliu.
  • e șmecher atunci când explică faptul că Curtea Constituțională a explicitat în urma solicitării acestui referendum că e constituțional și că soți are sens de bărbat și de femeie, concluzionând că, din moment ce Curtea deja a dat o interpretare noțiunii de soți, e clar termenul în Constituție. Șmecheria vine pe fondul ignorării faptului că această exprimare a Curții este rezultatul solicitării acestui referendum (cu alte cuvinte, el zice că referendumul e inutil fiindcă s-a interpretat deja termenul de către Curte, dar interpretarea lui s-a făcut după inițierea procesului de organizare a referendumului).
  • se folosește în argumentație, ca jurist (menționând mereu că el juridic vorbește), tocmai de DEx. No comment, poate doar un citat din ce a spus Adrian Papahagi (filolog): „Dex-ul în sine nu e un argument pentru nimic”. Această inserție în argument nu-l cinstește deloc, dimpotrivă.
  • e foarte interesantă afirmația lui că se practică oferirea de copii spre adopție către familii monoparentale, caz în care nu se poate întreba ce orientare sexuală are. Aici ar fi de discutat și de nuanțat puțin.
  • faptic, se întâmplă ca homosexuali să trăiască împreună și, în cazul femeilor, chiar să aibă copil, fără să fie luați în considerare ca familie. Interesant că el spune că acest lucru este „imoral”. Problema, însă, cu acest tip de argument este că e părtinitor. În societate există și persoane care trăiesc cu mai multe femei – ne punem, deci, problema căsătoriei între mai multe persoane? Există și violatori în societate – e clar, oare, ce întrebare urmează? Deci?
  • recunoaște că nu este specific ca violența familială să țină de familia ca atare. Moderatorul lămurește foarte bine aici – violența are de-a face cu exercitarea raportului de putere, nu cu statutul social sau de altă natură.
  • sunt de acord cu apelul pe care-l face cu privire la ingerința legiuitorului în viața societății cu compensarea aspectelor morale din partea acesteia din urmă (principiul liberal).

Câteva comentarii personale în legătură cu afirmațiile lui Adrian Papahagi:

  • cred că are dreptate că orice care se află în sfera umană se poate schimba și că și legile se pot schimba, doar că e mult mai greu să schimbi o Constituție decât un cod civil, ceea ce argumentează suficient de mult necesitatea referendumului
  • mi se pare că sare prea repede de la o idee la alta, fără să reușească să o articuleze suficient de mult, probabil fiindcă e și presat de timp și de moderator.
  • spune că interesul superior al copilului este să nu fie privat, dacă se poate, de o familie naturală, de un tată și de o mamă, ceea ce este foarte important de spus într-o astfel de dezbatere.
  • procedura referendară nu este ilegitimă, idee cu care sunt, iarăși, de acord (cred, totuși, că există factori care pot să se insinueze ilegitim pe fir, cum sunt politicienii sau chiar unii dintre cei care pot părea că apără referendumul).
  • căsătoria este un pilon al civilizației noastre. Atinge, foarte bine, faptul că chiar definiția căsătoriei ca atare se dorește a fi schimbată și nu de către cei care vor acest referendum. Schimbarea aceasta are calitate fundamentală – total de acord.

Mi se pare o dezbatere necesară și care s-a realizat cu respect reciproc în conduită. Felicitări!