Allhalloween. Sfintii si martirii. Mortii si anul liturgic

Nu mi-am propus sa scriu despre halloween in acest an, fiind ocupat. Totusi, a trebuit, fiindca s-a intamplat ceva. Niste copii au venit la usa mea, imbracati urat, vopsiti urat pe fata… Si m-am gandit… A trebuit sa ma gandesc, nu pot altfel, fiecare cu problemele lui…

As pune in discutie unele aspecte. As pune niste intrebari, as ridica niste probleme, as pune in contradictie anumite realitati/intamplari simultane.

1. Intrebari

– Cum de a prins aceasta „sarbatoare” in lumea crestina a ortodoxiei din Romania?

– Evident, majoritatea nu a promovat acest obicei, atunci cum a ajuns sa fie abordat la o atare scara, astazi?

– De ce am fi impotriva acestei sarbatori, doar fiindca nu suntem obisnuiti cu ea?

– Se pleaca de la ideea de a ridiculiza moartea, dar oare printr-o asemenea manifestare o facem? Sigur asta propune sarbatoarea, sau propune altceva?

– Are sens sa ridiculizam moartea?

– Se spune ca e o sarbatoare plecata din crestinism. Ok, dar este pentru aceasta neaparat buna? Adica, originea unui lucru il face pe acela implicit valoros?

– Este aceasta sarbatoare rezultatul unei abordari teologice gresite asupra cultului mortilor si a altor chestiuni conexe?

– Trebuie s-o acceptam fiindca nu avem ce face, ca suntem romani si suntem cei dupa care se calibreaza definitia cuvantului „moale”?

– De ce nu masti cu o estetica a frumosului?

– Este halloween o incercare de a inlocui craciunul?

– Evident, e vorba de bani, de castiguri. Dar, e doar atat? Poate… Poate nu…

– De ce se implica scoala in chestiune? Nu ar trebui ca in scoli sa se puna accentul pe educatie in alt sens?

 

2. Contradictii

– Cum de parintii isi invata copiii intr-un cadru pozitiv, luminos, dar ii incurajeaza sa fie cu totul altfel in aceasta zi din an? De ce? Cum se potrivesc cele doua abordari?

– De ce s-ar ridica vocile impotrivitorilor crestinismului sa critice Craciunul si Pastele, dar sa accepte aceasta sarbatoare, daca provine din crestinism?

– Sunt toti mortii intruchiparea uratului, ca sa avem o estetica a uratului ca exclusivitate reprezentativa in obiceiurile acestei sarbatori?

– De ce merg romanii la moaste fiindca sunt „crestini ortodocsi” dar nu mai sunt, brusc, atunci cand e vorba despre Halloween?

– Daca argumentam ca intunericul nu trebuie neaparat vazut ca rau si lumina nu neaparat ca bun, atunci de ce doar estetica uratului in obiceiul acestei zile? De ce nu doar estetica frumosului? Fiindca, evident, dupa acelasi rationament, moartea nu ar fi ceva neaparat rau…

– Ii invatam pe copii in scoli ca trebuie sa fie ingeri, dar apoi ii incurajam, didactic, sa fie monstri, macar pentru o zi… Interesant, nu? Oricum, consecventa in niciun caz. Ipocrizie?

– Acesta „sarbatoare” apare in relatie cu… nu o sa va vina sa credeti… martirii, sfintii… (concepte crestine); de ce oare? nu vad vreo legatura… Eu percep si inteleg altfel toate relatarile biblice si toata istoria crestinismului (atat cat o cunosc), nici nu mi-ar trece prin cap o asemenea asociere…

 

3. Probleme

– Din toate acestea, cat pricep bietii copii?

– Cum sa le spun copiilor ca eu resping acest obicei, dar nu pe ei, cand ii refuz la usa? De ce sa ma forteze pe mine sa-i resping? De ce sa ma forteze sa fiu pus fata in fata cu aceasta decizie pe care trebuie s-o iau? Este acesta un atac personal, fata de mine, la care sa raspund ca atare? Daca da, atunci e razboi, clar! Oricum, eu ma simt pus intr-o situatie penibila…

– Nu as da vina pe sarbatoare pentru raul din lume, am vazut multe reactii care infiereaza obiceiul, ca-i rau in sine… oare nu noi l-am inventat, nu noi l-am promovat, nu noi l-am ingaduit? Adica, da, sa fie si o reactie, sa se ia atitudine, dar nici sa mergem in extrema de a-i face pe toti draci si satane, iar noi, evident, cei buni, personajele pozitive…

– Sunt curios de argumente pentru o astfel de sarbatoare…

– Este interesant faptul ca o astfel de sarbatoare pare sa fie respinsa de biserica ortodoxa din Romania, dar prinde foarte mult intr-o tara preponderent… ortodoxa.

– Mi se pare ca noi intelegem ideea de distractie ca pe ceva negativ, de obicei. Adica, de ce nu m-as distra fara sa beau, fara sa ajung prin santuri drogat si fara sa ma imbrac urat si sa ma vopsesc pe fata ca un drac rosu sau negru?

– Nu vi se pare ca viziunea oamenilor despre demoni este una a evului mediu? Adica, trebuie neaparat ca „diavolul” sa fie cu coarne si rosu (de exemplu)? Nu poate sa fie imbracat in alb, cu aripi frumoase si vorband cu blandete?

– Are de-a face sarbatoarea cu cultura/incultura oamenilor, cu o anumita intelegere asupra lumii si a vietii (mortii)?

– Deschis si o problema mai acuta – de ce nu exista o promovare a esteticii frumosului, a bunului simt si a culturii prin valoare? De ce nu promovam, in generatia tanara, valori precum: cititul, imbracamintea frumoasa si decenta, bunul simt in exprimare, valoarea celor care gandesc si care pot face ceva bun, folositor s.a.m.d.? De ce lipsesc acestea, la scara larga? Oare pentru ca toti putem sa fim rai, dar nu toti buni? Atunci, evident, raul nu-i tot una cu binele, chestiuni relative. Iar, daca este asa, atunci de ce am promova raul in detrimentul binelui? (apropos, tangential, daca lumea noastra ar fi duala, in sensul raportului dintre rau si bine, atunci am avea, nu-i asa, si o sarbatoare a ingerilor, soarelui, luminii, frumosului, candva dimineata, chiar daca tot intr-o intelegere de tip ev-mediu cu privire la aceste aspecte?).

– Daca se preda in scoli acest obicei, evident, copiii vor lua invatatura ca si pe orice altceva. Ce ne face sa credem ca nu vor fi invatati, pe viitor, orice ca fiind bine? Homosexualitatea? Evolutia? Omul pe acelasi nivel cu animalele? Familia e doar un moft? Sexualitatea e binele absolut? Daca nu ne facem cruce suntem fara Dumnezeu? Si cate altele…

– Fara lipsa de modestie, cu respect si consideratie, eu totusi nu cred ca profesorii au pregatirea necesara sa faca activitati cu copiii, in scoli si gradinite, pe tema aceasta a halloweenului… Intram in alta discutie. Dar, totusi, ne trimitem copiii la scoala sa fie invatati „carte”. Daca se adreseaza probleme legate de abordarea conceptiei despre lume si viata, de ce ar fi invatati copiii nostrii valori ca aceastea: estetica uratului ca distractie, ideea ca nu exista Dumnezeu, ideea ca Dumnezeu ar fi doar dupa cum Il defineste cineva anume (care, la o adica, Il poate defini si eronat, daca presupunem ca Dumnezeu chiar exista, nu?). Cine dicteaza ce sa invete copiii in scoli si de ce, fiindca e clar ca nu majoritatea? Cine si de ce? E important, insa, nici sa nu cadem in teoriile conspiratiei. Totusi, am putea raspunde la aceasta intrebare?

 

Mai sunt multe…

Eu sunt impotriva acestui gen de „sarbatoare”. Din principiu. Am si argumente, dar mai degraba m-ar interesa argumentele pro, ca nu-mi vine in minte niciunul si, totusi, e atat de populara aceasta… sarbatoare a esteticii uratului.

Anunțuri

Copilul, sub semnul intrebarii…

Help me!

 

Germania e tara care a inceput sa puna pe certificatele de nastere si o optiune „nedeterminat” pentru sexul copilului:

„Germania este prima tara europeana care ia aceasta decizie, Spiegel comentand faptul ca Uniunea Europeana, care incearca sa coordoneze eforturile anti-discriminare in randul statelor membre, a ramas in urma in aceasta chestiune.” (hotnews.ro)

Initial, datele s-au introdus pe acte pentru a nu exista confuzie si pentru informatie. Daca se faceau aceste acte fara rubrica pentru sexul copilului informatia nu exista si nu era clara. Fiecare putea sa fie orice si gata.

Astazi, nu datorita nevoii de informatie si claritate, nu din considerente medicale sau de organizare, s-a ambiguizat totul. Asta se intampla in timpuri cand securitatea e importanta si se face mult pentru a preveni actiuni teroriste.

Aceasta optiune a fost adaugata datorita presiunii in directia fortarii societatii de a accepta amestecul sexual (homosexualitatea). Hotararea in acest sens s-a luat de multa vreme. Acum trebuie implementate actiuni concrete care sa conduca societatea in directia hotarata de conducatori inainte. Tremurul Germaniei ca „a ramas in urma” spune ceva…

Astfel, nu nevoi organizatorice sau de ordin practic au determinat aceasta modificare, ci nevoi atipice, de ordin preferential. Ideea dupa care se merge, in general, este urmatoarea: „Nu majoritatea sa influenteze minoritatea, ci minoritatea sa influenteze majoritatea”. E de remarcat directia acestui concept. Peste cativa ani s-ar putea ca tarile democratice sa devina tari conduse din nou de minoritati care sa-si impuna conceptiile deficitare. E adevarat ca o minoritate poate avea conceptii mai bune decat o majoritate. Ce se va intampla insa daca nu va fi asa, daca va fi cum are tendita omenirea sa experimenteze (vezi istoria recenta, fascismul, comunismul et c.).

In continuare, va trebui sa subliniez atitudinea de tacere a tarilor care promoveaza „minoritatile” (in sens larg vorbesc acum) – vezi tacerea fata de atacul crunt asupra comunitatilor minoritare de crestini din intreaga lume (ma refer la ucidere aici, nu la injurat pe strada…), exemplul cel mai recent pe care l-am putea lua fiind cel din Egipt. De ce o Europa pro-minoritara si care vrea binele minoritatilor nu zice nimic despre uciderea crestinilor care nu sunt acceptati in anumite parti, dar sar in sus ca arsi cand e vorba de minoritatile sexuale. Pentru ca e vorba de religie, ar argumenta cineva. Da, de acord, dar viata sexuala nu este si ea tot o intimitate, o optiune personala, cum deseori spun aceleasi voci insistent? Deci, nu-i asta, nu-i asa?

Acceptarea homosexualitatii nu mai este, de multa vreme, o chestiune de acceptare, ci una de activism. Promovarea activa a homosexualitatii in cultura se face dinspre guverne.

Acceptarea homosexualitatii in societate se face dupa un plan care se implementeaza activ prin educatie. Atentie la acest fapt – cei care ne spun ca fiecare trebuie sa fie liber sa-si aleaga orientarea sexuala sunt cei care ii obliga pe copii, prin definitie si procesul educational, sa nu aleaga, ci sa fie. De la dreptul unui adult de a spune ca e homosexual, bi-sexual sau, ca sa ma exprim mai larg, fara sex/gen, s-a ajuns incet, in timp ce societatea doarme linistita, la dreptul unui adult sa ii ia dreptul unui copil de a fi de sex masculin (si, deci, baiat) sau de sex feminin (si, deci, fata).

Societatea contemporana duce la extrem actiunea de batjocorire a generatiei care se naste. Parintii au „dreptul” iresponsabil sa aleaga pentru copiii lor si in numele lor, sa-i forteze, sa-i oblige. In timpul in care drepturile copilului par ca sunt respectate prin pornirea unor reflectoare catre anumite actiuni care sa ne ia ochii.

Imagineaza-ti un copil care se naste si primeste pe certificatul de nastere: „fara sex”. Va fi confuz? De ce nu „sex masculin”? De ce nu „sex feminin”? Dar, de ce mai exista, atunci, si sexul masculin si cel feminin ca optiune, din moment ce optiunea de „nespecificat” le cuprinde pe toate? Nu doar ca toata ratiunea introducerii sexului pe certificatele de nastere devine ambigua si fara noima (anulandu-se necesitati practice non-religioase care au stat la baza introducerii certificatului de nastere ca act personal de identitate), dar certificatul devine ambiguu in orice fel. Desigur, probabil ca se vor scoate optiunile vechi – nu s-a putut din prima, ar fi fost respins de societate. Nu vor renunta la aceasta noua optiune, ar fi hilar, vor renunta la primele doua. Astfel, se va lua dreptul parintilor (minoritate sau nu) de a declara in actul de nastere sexul copilului lor.

Educatia va fi si ea de asa natura incat activismul pro-homosexual sa se poata desfasura liber. In unele tari este deja.

Copilul acela va creste, va fi educa in spiritul alegerii sexului (care e deja ales, deci, vorbim despre o supra-alegere). In termeni biblici putem vorbi clar despre o actiune a omului impotriva alegerii divine, o razvratire clasica. In termeni sociali, vorbim despre o conducere a societatii inspre optiunea homosexuala. In termeni psihologici vorbim despre ambiguitate si suferinta provocate de elasticizarea accentuata a constiintei copilului care nu mai poate sa stie cine este, ii spun altii.

Guvernatii Europei doresc sa implementeze cu orice pret o agenda. Chiar daca extrem de multi oameni vor fi afectati pe mai multe planuri, din ce in ce mai mult. Sacrificiul pentru viata altora este nobil atunci cand vine din partea celui care se sacrifica. Atunci cand cel sacrificat pentru altul este hotarat de altii vorbim despre silnicie si grotesc.

De ce vor plati generatii intregi un pret peste puterile lor? Pentru ca niste oameni sa se poata bucura de placerile sexuale pe care si le propun, care sunt, de fapt, orgii si actiuni pagane josnice pentru fiinta umana.

Societatea trebuie sa inteleaga faptul ca introducerea in certificatele de nastere a optiunii „nedeterminat” pentru sexul copiului nu tine de organizarea interna a unei tari, ci doar de preferintele sexuale ale unui grup. Fara sa ne gandim la cat de gresite sunt aceste preferinte sexuale, devine evident ca decizia pentru o astfel de optiune pentru certificatele de nastere ale copiilor nostri nu mai trebuie sa fie lasata in mana guvernantilor. Romania trebuie sa aleaga ea ce este bine pentru ea si pentru copiii ei.

Totul devine un joc in contextul subjugarii populatiilor pentru placerea unui grup.