Sodomitii. Siluirea strainilor in Sodoma

Image result for sodoma gomora

Observati, va rog, in textul din Genesa 19, cand apar homosexualii pentru prima data in Biblie, o caracteristica a acestor oameni.

Homosexualitatea, prin definitie, nu poate sa aiba majoritate intr-un context de inceput. Adica, oriunde ar fi ea, candva a fost intr-o minoritate absoluta. Cum asa? Pai, oamenii se inmultesc natural si nu se puteau naste oameni din homosexuali, ci din oameni normali.

Intr-un context a aparut un homosexual (sodomit), inca unul s.a.m.d.

Dar, cu timpul, pe masura ce puterea lor creste, ii influenteaza pe tot mai multi si-i strica. Astfel, ei, care odata erau minoritari si cautau acceptare, acum devin majoritari si nu o mai ofera. Strainii care treceau pe acolo au fost umiliti de acest barbati, care erau homosexuali in mai multe generatii contemporane (tineri si batrani, spune textul). Si, ridicand plangeri catre Dumnezeu, acesta S-a coborat sa vada daca chiar asa e, prin doi ingeri (mesageri, trimisi, ambasadori).

Acesti ingeri erau straini. Lot, la poarta cetatii fiind, ii vede si le iese repede inainte, se apleaca pana la pamant inaintea lor si le arata ospitalitate. Asta-i arati unui strain (ca era evident ca-s straini), ospitalitate.

Ceilalti barbati din cetate stiau de sosirea lor, dar ei nu le ofera ospitalitate. Daca nu ar fi stiut, nu curgeau cu mic, cu mare, dupa cateva ore, spre casa lui Lot, cu ganduri nebune.

Acesti ingeri aveau de gand sa stea afara. Ei venisera sa verifice plangerile. Cel mai probabil, asadar, plangerile erau din partea unor straini calatori, care au trecut pe acolo, nu au primit ospitalitate (cum se intampla si acum – in afara de Lot, el insusi un strain, la urma urmei, nimeni nu vine sa ofere ospitalitate acestor oameni care ajung in seara, deci, evident, nu mai au unde sa mearga pe noapte) si, dormind afara, au fost asaltati de acei barbati si necinstiti. Adica, au fost fortati, violati sau cum am mai putea sa numim aceasta scarbosenie.

Ingerii, asadar, voiau sa stea afara, in noapte, sa verifice plangerile care s-au ridicat pana la Dumnezeu (vezi discutia anterioara cu Avraam).

Ce se intampla, insa? Homosexualii din cetate, nici vorba ospitalieri, alearga in noapte, in timp ce barbatii aceia doi erau la Lot in casa, spre aceasta locatie cu gandul sa-i ceara afara sa le faca si lor scarboseniile lor. Adica, sa-i violeze. Pardon, imi vine sa scuip.

Cam pana aici toleranta. Cam pana aici curcubeul (cum suna…), adica toti, toate culorile. Nici vorba de toate culorile. Toate culorile, pana devin ei puternici, majoritari. Dupa, Dumnezeu cu mila, la propriu.

Pericolul major pentru o societate aici este – odata infestata, printr-o asa-zisa toleranta, de astfel de indivizi stricati, ea va fi pedepsita de Dumnezeu, fiindca Dumnezeu nu poate sa nu raspunda strigatelor celor siluiti in vreun fel.

Prieteni, astazi homosexualii au reusit sa se ridice atat de mult in societate, incat vocea lor minoritara, inca, este mai puternica decat toate vocile majoritatilor de peste tot. Au presa aservita, care stie cand sa taca si stie cand sa zbiere, au politicieni corupti, pe care pot sa-i plateasca, au fundatii, ONG-uri, alese cu nume pe spranceana, de obicei folosind cuvinte confiscate si deturnate in insemnatatea lor.

Si, in timp ce binele doarme lejer si comod, in intuneric, undeva, raul isi strange ostirile. Norii negri se vad deja la orizont. Omenirea se apropie de un punct grozav. Fiindca, problema asta cu homosexualitatea a mai fost in istorie, dar niciodata la scara asta…

Asta si vedeti, daca sunteti atenti. Vedeti o lupta de clasa, cand clasa nu mai e economica, ci una pusa cu forta in zona inechitatii sociale. Fiindca ei au confiscat ideea de umanitate (de unde, notiunea de homofobie). Vedeti oameni care spun ca albii crestini vor sa le faca rau, ca nu sunt toleranti. Si, cand colo, daca iese Trump presedinte (caruia nu-i iau apararea in vreun fel, nu asta e scopul aici), ies pe strazi, il injura in scandari, ii spun sa plece, ca nu e presedintele lor etc. Pai, unde a disparut toleranta? A, toleranta doar fata de ei. Aha. De ce? Pai, simplu – ei nu au de gand sa traim toti in pace si iubire, ca oameni fain (cum se zice acum si e plina lumea tot numa de oameni faini), ci au de gand sa fie majoritari ei sa ii scoata din ecuatie pe ceilalti si sa ii oprime si sa-i supuna la ce e mai abominabil.

Cam aici se va ajunge. Credeti ca daca presa tace cand sunt ucisi mii de negrii, arabi si femei de catre musulmani (ca-s crestini) si nu vedeti nimic pe TV sau Internet despre asta, va zice ceva cand siluitorii in masa se vor plimba noapte pe strazile oraselor in cautarea de straini si de oameni care nu-s ca ei, sa le dea o lectie?

Si, pentru ca nu se intampla acum, inseamna ca se va intampla in curand, adica in lumea copiilor nostri. Ei bine, tocmai pe copiii nostri trebuie sa-i aparam noi. De aceea, nu avem voie sa fim indiferenti la ce se intampla acum. Nu e nevoie de un raspuns violent si plin de ura, dar e nevoie de un raspuns ferm si fara echivoc.

Este vremea cand cine tace e complice.

Reclame

Homosexualitatea – O abordare ortodoxa [2]

Autorul prezinta, pe scurt, credintele crestine cu privire la Cristos si Biserica si, deci, familie. Explica folosind anumiti termeni teologici speciali, cu un rol bine determinat dintotdeauna in teologie. Ca o concluzie este urmatorul citat”

„In timp ce sexualitatea exprimata prin sentimente si activitati heterosexuale bine randuite este un element esential in viata omului, dorintele sexuale pentru relatii trupesti cu persoane de acelasi sex nu sunt parte din identitatea sexuala fundamentala a unei persoane. Un barbat cu ganduri si sentimente pentru alti barbati este tot barbat, iar o femeie atrasa sexual de femei este tot femeie. Toti barbatii si toate femeile, ori cat de pure sau de impure ar fi sentimentele lor sexuale, sunt oameni ce nu pot fi – in mod esential – definiti in umanitatea lor (daruita de Dumnezeu) prin sentimentele si dorintele lor – sentimente si dorinte nascute in ei prin mostenirea biologica, psihologica si culturala, prin felul in care au fost tratati de altii, in special de familie, in conditiile unei lumi cazute si pervertite” (Thomas Hopko, Christian Faith and same sex attraction, pag. 42-43)

De asemenea, de remarcat si urmatoarele:

„Potrivit viziunii traditionale ortodoxe, patimile care sunt strict sexuale – in sensul in care nu au nimic de a face cu dragostea, in oricare din formele ei, fiind exclusiv egoiste si generate de dorinta trupeasca, inteleasa ca scop in sine – sunt intotdeauna pacatoase, fie heterosexuale, fie homosexuale. Ele ‘rateaza rostul’ pentru care au fost daruite de Dumnezeu. Sunt produse in om, asemenea tuturor patimilor pacatoase fizice, emotionale, intelectuale si spirituale, de catre elementele pervertite de ordin ereditar sau cultural, ori de felul nelegiuit in care omul a fost tratat de semenii sai. Cand acestor patimi sexuale li se da curs, voluntar sau involuntar, duc la savarsirea de pacate. Omul care le face este culpabil doar in masura in care le alege si le savarseste in mod voit, constient si intentionat.” (Thomas Hopko, Christian Faith and same sex attraction, pag. 48-49)

Foarte importanta urmatoarea afirmatie:

„… atunci cand atractia intre persoane de acelasi sex este curata, orice activitate sexuala este interzisa, deoarece dragostea dumnezeiasca nu poate fi exprimata prin relatii sexuale intre persoane de acelasi sex. Si aceasta deoarece relatiile dintre persoane de acelasi sex, sub orice forma, oricat de devotate ar fi persoanele implicate, oricat de ‘monogama’ ar fi relatia si oricat de tare ar crede ele ca se iubesc cu o dragoste curata, nu pot fi niciodata complementare si datatoare de viata, asa cum a randuit Dumnezeu sa fie relatiile sexuale dintre barbat si femeie.” (Thomas Hopko, Christian Faith and same sex attraction, pag. 50)

„Sau, intr-o exprimare mai exacta, Scripturile, tainele si sfintii Ortodoxiei marturisesc intr-un gand ca iubirea patimasa vrednica de cinste intre persoanele de acelasi sex este tradata si nu implinita de activitatea sexuala, la fel cum iubirea patimasa vrednica de cinste dintre persoanele de sex diferit este tradata de activitatea sexuala din afara casatoriei.” (Thomas Hopko, Christian Faith and same sex attraction, pag. 53)

Homosexualitatea – O abordare ortodoxa [2]

„In gradinite si scoli educatia sexuala incepe foarte devreme iar discursul despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana este suspectat de potentiala homofobie. Prichindeii afla ca ‘anything goes’ atata vreme cat placerea este garantata. Cu sau fara perdea, in Occident se predau tehnici de masturbare si sex oral doar pentru ca ele provoaca o anume satisfactie. Este stimulata precocitatea sexuala la varste profund vulnerabile, cand idila se poate transforma rapid in trauma.” (Thomas Hopko, Christian Faith and same sex attraction, pag. 11 – Mihail Neamtu in Cuvant inainte)

„Presedintele Ahmadinejad este invitat la Columbia University pentru a i se reprosa de catre studenti discriminarea anti-homosexuala din Iran, fata de care situatia armamentului nuclear devenise un detaliu anodin. In acelasi timp, o universitate europeana a refuzat accesul unui cleric crestin proeminent pe temeiul conservatorismului stiintific al acestuia din urma. Franco Butiglione a fost concediat pentru opiniile sale private de tip catolic, in timp ce festivalurile gay primesc incurajari explicite din partea membrilor Comisiei Europene. Aceasta ‘neutralitate’ confirma standardele bizare ale dublei-masuri din mass-media occidentala: a batjocori imaginea Fecioarei intr-un muzeu de arta reprezinta un act de ‘curaj artistic’ (uneori finantat din bugetul public), in timp ce caricaturile facute profetului submineaza logica multiculturala” (Thomas Hopko, Christian Faith and same sex attraction, pag. 13-14 – Mihail Neamtu in Cuvant inainte)

„… Tinerii indeplinesc rolul de femei in locul femeilor. Si grozavia nu se reduce numai la atat, se merge si mai departe, caci se savarseste o atat de mare ticalosie cu cea mai mare libertate si cu constiinta ca nu se savarseste niciun pacat, incat nelegiuirea a ajuns lege. Nimeni nu se teme, nimeni nu tremura, nimeni nu se rusineaza, nimeni nu roseste; mai mult inca, se lauda si, in ochii acestor pacatosi, cei cumpatati par niste nebuni” (Ioan Gura de Aur, citat de Thomas Hopko in Christian Faith and same sex attraction, pag. 21 – Mihail Neamtu in Cuvant inainte)

„Prozelitismul homoerotic interzice emotia fricii, interogativitatea fireasca a constiintei (‘daca totusi gresesc?’), pornirea spre cainta, lupta cu boldul carnii, atletismul virtutii, sacralitatea proximitatii celuilalt, dorul de absolut si neconditionare, misterul euharistic al persoanei. Proximitatea fata de pedofilie ramane, de asemenea, alarmanta.” (Thomas Hopko, Christian Faith and same sex attraction, pag. 22 – Mihail Neamtu in Cuvant inainte)

 

Homosexualitatea – O abordare ortodoxa [1]

thomashopko-homosexualitatea-oabordareortodoxa

Carte omonima titlului, de Thomas Hopko, aparuta la Theosis (in limba romana) este una dintre cartile pe care le citesc in aceste zile.

Voi incerca sa pun cateva citate pe acest blog si scurte observatii, daca va fi cazul.

In primul rand, sa observam ca titlul este oarecum inadecvat tradus, avand in vedere continutul, cand se subliniaza preferinta pentru ideea de „atractie intre persoane de acelasi sex”. In engleza, limba dupa care a fost tradusa cartea (conform informatiilor de pe coperta editiei pe care o citesc), titlul este: „Christian Faith and Same Sex Attraction”. Cartea, in limba romana, este o traducere de Marian Radulescu, cu un cuvant inainte generos de Mihail Neamtu.

Autorul insusi explica preferinta pentru o exprimare preferata termenului de „homosexualitate”:

„FOLOSESC SINTAGMA „ATRACTIE INTRE PERSOANE DE ACELASI SEX” in reflectiile mele deoarece consider ca termenul „homosexualitate”, atunci cand nu este utilizat cu sens general, nu este suficient de potrivit. (pag. 39)

Dar, intai, cateva elemente pe care le subliniaza Mihail Neamtu intr-o analiza foarte pertinanta, in introducerea cartii.

„Marcata de etosul revolutionar si de ideologia progresului, postmodernitatea contesta neutralitatea pozitiei modernilor. E prea putin! Suntem chemati sa recunoastem contributia esentiala la diversitatea culturala a lumii pe care o aduc operele literare si stiintele sociale conduse in cheie homoerotica.” (pag. 7)

„Vaste congregatii academice participa la rescrierea istoriei culturale a Occidentului, din care Platon, Cicero ori Sf. Pavel ies vinovati pentru introducerea notiunii de ‘pacat impotriva naturii.’ Homosexualitatea ajunge sa fie descrisa nu doar ca inclinatie libera a subiectului, ci drept rezultat al unei predestinari obsconse. Biologia si genetica conjura la producerea unui nou discurs in care minoritarii varsa lacrimi iar majoritarii intind batista.” (pag. 7 – 8)

Iata si o nota de subsol la citatul de mai sus: „Nu peste mult timp, viitorii studenti ai filozofiilor deconstructiei (in genul lui Michel Onfray) vor face etimologia lui Epicur si, in limba romana, vor crede ca e vorba probabil despre pederastie. Departe de-a fi un apologet al placerilor vulgare, exhibate in strada, filozoful din Samos a predicat – spre ciuda epigonilor sai – frugalitatea lipsita de suferinta (aponia), dar nu si o existenta fara pathos (intre altele, prietenia). Epicur a aratat in numeroase randuri ca o viata atinsa de plaga exceselor alunga linistea (alaraxia) si aduce inapoi tulburarea si durerea.” (pag. 7 – 8, nota de subsol 3)

Inchei acest prim articol prin redarea a doua intrebari foarte importante si bine articulate:

Cat de departe poate avansa modernitatea in disocierea sexualitatii de reproducere?

Ce raspuns vom oferi noilor generatii de copii nascuti dintr-o femeie lesbiana cu donator de sperma anonim pe rol de tata?

Declinarea responsabilitatii ca reactie la iresponsabilitate? (update: cu aldine)

Cateva observatii fata de reactii la o postarea anterioara. Desigur, voi lua cateva afirmatii ca fiind reprezentative pentru o categorie a celor care se raporteaza activ la problema homosexualitatii in contextul ei larg contemporan, fara sa am pretentia ca „dau” raspunsuri, incercand o clarificare a „problemelor” aparute.

„Daca parintii copilului nu vor sa-i treaca sexul pe actul de identitate atunci e treaba lor, si nu a voastra.”

Parintii unui copil au, intr-adevar, anumite responsabilitati caracteristice. Responsabilitatile unui parinte sunt naturale, in marea lor majoritate. In timp, acestea au devenit consecinta amestecului statului in familie. Aceast amestec a fost cauzat si de un portret fals creat de unii – si nu putini – despre familie, intr-adevar. Problemele apar atunci cand legiuitorul este corupt si are o agenda ascunsa in a da o directie.

Este reponsabilitatea unui parinte, dar este responsabilitatea societatii. Tocmai de aceea familiile sunt supravegheate si societatea contemporana a dezvoltat mijloace prin care spera sa contracareze carentele de relationare din contextul familial. Aici nu vorbim despre ce vrea sa faca o familie acasa, ci vorbim despre o lege care are de-a face cu toate familiile.

Legea propusa de Germania are o aparenta larghete, propunand o mai mare libertate parintilor. E o solutie care permite, de fapt, homosexualilor sa promoveze homosexualitate in generatiile urmatoare legal. Atunci cand s-a gandit initial un act, informatiile care au fost puse acolo au fost puse fiindca a fost nevoie de ele. Vorbim de organizare si control statal. Daca se dorea oferirea unei libertati mai mari oamenilor si eliberarea lor dintr-o presupusa ingradire, evident, se scotea partea asta cu declararea sexului. Oamenii nu si-au dorit din suflet sa faca acte, sa aiba si ei un certificat de nastere. Certificatul de nastere este o necesitate impusa de stat, ca forma de organizare, avand multe implicatii. Deci, nu e vorba de libertatea oferita oamenilor, ci e vorba de promovarea homosexualitatii prin aceea ce se ofera cadrul prin care un homosexual sa oblige (nu folosind forta) generatiile care vin sa nu fie cum e natural sa fie. Chiar daca activistilor pro-homosexualitate nu le convine, realitatea clara este ca homosexualitate nu este naturala si nu are sens in lumea simpla, areligioasa, care ne inconjoara. Notiunea de parinti homosexuali este aberanta si defectuoasa. Societatea si parintii nu ar fi trebuit sa permita niciodata ca un „cuplu” de homosexuali sa aiba dreptul sa creasca copiii altora, copiii oamenilor normali. Natura nu are solutie pentru homosexualitate, homosexualitatea a trebuit sa forteze societate prin legi aberante pentru ca ei sa se poata promova in generatiile urmatoare.

Tocmai de aceea, e treaba noastra. E treaba tuturor. O asemenea afirmatie ar putea fi contracarata, banal totusi, prin a-i raspunde ca afirmatia ne priveste si altii nu au dreptul sa o comenteze din moment ce ne apartine. Evident, altii au dreptul sa o comenteze si o fac. Cu atat mai mult vom putea face referire la chestiuni care privesc intreaga societate si directia spre care este aceasta ghidata.

De fapt, nu este o problema a parintilor. Este o problema a homosexualilor si parintii se confrunta cu ea din aceasta cauza. Daca homosexualitatea nu ar fi fost atat de proeminenta astazi prin activismul pe care l-a gandit si promovat, cu siguranta ca nu am fi discutat subiectul.

Sa nu defocalizam esentialul, asadar – nu noi ne-am trezit sa deranjam familia, ci activistii pro-homosexuali o deranjeaza prin politicile lor. E vremea pentru asta, bate vantul favorabil. Reactia noastra e normala si explicita. Parca nu aveam nici o problema cu dreptul la exprimare, sau?

Activistii pro-homosexuali folosesc o tehnica pe care o cunostem prea bine, atunci cand „discuta”. Tot ce fac ei arunca in spatele altora. Daca sunt ei plini de tupeu, acuza pe care e cel mai probabil sa ti-o aduca e ca esti plin de tupeu. Intr-o cearta oamenii nu inteleg aspectul asta. Dar, intr-o expunere linistita tactica aceasta este expusa. Nu trebuie sa ne lasam atrasi i polemici nefolositoare, moarte din fasa. Energia trebuie folosita cu intelepciune si cu folos. Tocmai de aceea si pe acest blog au fost blocati unii agitatori obraznici. Simplu. Internetul oricum ofera „locuri” de refulare unde fiecare se poate exprima cum doreste. Asta nu inseamna ca asa se intampla peste tot…

„Daca societatea accepta existenta legitima a unei orientari sexuale alternative, se numeste respingerea bigotismului si a discriminarii.”

E posibil ca acesta sa fie fondul pe care este pictata panza neo-moderna a peisajului pro-homosexual. Ca bigotismul si discriminarea exista nu neaga nimeni. Ca ele nu sunt aspecte pozitive, bune, pare tot mai clar pentru tot mai multi. Dar, sa nu ne imbatam cu apa rece crezand ca aceasta este cauza problemei. Pe acest fond s-a creat starea aceasta de permisivitate din partea celor mai multi pentru pretentiile homosexualitatii in genere. Asta nu inseamna ca aceste pretentii ar fi bune sau corecte in vreun fel.

De asemenea, am putea oare sa facem diferenta intre societate si majoritate? Sau intre societate si vocile care conduc societatea sau o manipuleaza (uneori)? Problema cu care ne confruntam nu este ca un copil nevinovat se ascunde sub scutul razboinicului, lasandu-i o parte din corp descoperit. Problema este ca acest „copil” e un inamic deghizat intr-un copil nevinovat…

Copilul din metafora de mai sus este un prefacut. Unul care se foloseste de imaginea unui copil in societatea de astazi tocmai pentru a beneficia de atentia plina de mila a acesteia. Cand, de fapt, nu e vorba de un copil inocent, ci de un barbat grosolan si rau intentionat. Activistii pro-homosexuali prefera sa foloseasca imagini care sensibilizeaza si sa le scoata dibace din contextul lor natural pentru a exploata consecintele folosirii lor intr-un folos ilicit. Faptul ca ceva e legal intr-un stat nu inseamna ca e si bine fiindca istoria ne-a aratat ca se poate ca raul sa ajunga legal in anumite situatii. Eu cred ca societatea contemporana se indreapta spre un astfel de punct cand nebunia sa ajunga la apogeu. E suficient sa ne amintim de ce a facut Hitler si cum mase de oameni au fost angrenate in ceva ce era legal – exterminarea altor oameni…

Nu, nu suntem de acord cu homofobia, dar problema este ca homosexualitatea s-a deghizat in ceea ce nu este si discutia deviaza intr-o zona unde nu este normal sa aiba loc. Din motive lesne de inteles (iar daca nu sunt ele pot fi explicate) homosexualitatea nu are ce cauta alaturi de discriminarea rasiala de culoare sau etnica.

Ba, mai mult, consider ca homofobia este o eroare. Dar, sa nu confundam homofobia cu ceea ce ne este prezentat ca fiind homofobie. Oamenii de astazi s-au obisnuit sa nu mai gandeasca pentru ei, ci sa caute raspunsuri pe Google sau in alte locuri anexe. Tocmai pe acest fond de relaxare este usoara abordarea ofensiva a pro-homosexualilor ca activisti. Si de aceea si necesita un raspuns prompt pe care, insa, cei mai multi prefera sa nu-l dea. Crestinismul real nu poate fi homofob.

A spune ca ceea ce face cineva este gresit nu inseamna neaparat discriminare. Poate insemna oferirea unei oportunitati unice de eliberare din tentaculele unei terifiante depravari…

Discriminarea inseamna pentru activistii pro-homosexuali tot un activism, imaginandu-si o lupta in orice. De fapt, mai exista si o deosebire si capacitatea de a deosebi. A deosebi ceva de altceva nu este gresit. Discriminare activa si discriminare in sens de a deosebi, de a separa, sunt chestiuni diferite. Lupta homosexuala presupune eliminarea acestei distinctii. De fapt, ambiguitatea si ternul este de preferat. Acolo unde nu exista distinctii clare dispare si capacitatea de a discerne si de a emite judecati. Omul devine o leguma. Evident, sunt oameni care nu vor si nu pot sa fie de acord cu o asemenea abordare propusa de unii. Ba mai mult, o arata pe aceasta ca fiind gresita. Si este. Istoria ne confirma, in alt context desigur, cat de gresita poate sa fie o conceptie mincinoasa aplicata intregii societati. Nu merge prea departe, ne gandim doar la comunism si la roadele lui…

Diferentele sunt foarte mari, esentiale. Nu se pune problema de moralitate la nastere. Moralitatea tine de alegeri, promiscuitatea tine de moralitate.

Dupa cum Dumnezeu este solutia pentru orice problema a omului, Dumnezeu este solutia si pentru cineva care traieste in pacatul homosexualitatii. Vorbim aici, desigur, despre un Dumnezeu viu si capabil sa schimbe vieti, nu de dumnezeul unor asa-zisi crestini care ii urasc, de fapt, pe altii si ura nu dreptul ii face sa se foloseasca de Biblie sau alte valori pentru a da in altii. Cristos Insusi a fost ucis de cei care tineau in mana Sfintele Scripturi ale vremurilor lor… A fost ucis fiindca Il urau nu fiindca asa le-a poruncit Dumnezeu despre care ei ziceau ca este Dumnezeul lor. Nu cei care pretind ca-L au pe Dumnezeu sunt solutia sau au solutia pentru homosexualitate. Ci, Acela care este cu adevarat Dumnezeu, fata de care se poate intoarce orice om, oriunde ar fi si oricare ar fi starea lui depravata.

Problemele omenirii nu se vor rezolva niciodata atunci cand „crestinii” ajung sa castige prim-planul unei dispute sau sa conduca tari si sa faca legi. Dupa cum nu se rezolva nici cand o fac altii, non-crestini. Problemele omului se rezolva doar prin capacitatea lui Dumnezeu, cand omul vine sa si le rezolve inaintea lui Dumnezeu. Uciderea altora de catre „crestini” a fost tot atat de rea cum a fost paganatatea in care cei exterminati de ei au trait. Ura oamenilor, chiar daca-si spun crestini, tot ura e si nu are nimic de-a face cu Dumnezeul care S-a dat pe Sine pentru noi, iubindu-ne. La fel cum homosexualii raman homosexuali chiar daca se dau ca sunt oameni normali. Problema nu se rezolva prin schimbarea hainei, ci prin schimbarea inimii, printr-o autentica transformare a sinelui in ceea ce numai Dumnezeu poate sa faca.

Exista crestini adevarati nu fiindca au gasit vreo portita magica, ci fiindca Dumnezeu a intervenit in viata lor. Deci, meritul este exclusiv al lui Dumnezeu. Sunt multi homosexuali care sunt transformati de Dumnezeu si a caror viata se schimba cu adevarat. Si, din nou, niciun om nu poate sa-si asume meritul in vreun fel. Cand Dumnezeu lucreaza omul nu poate face nimic. Tocmai de aceea lucreaza Dumnezeu, fiindca omul e neputincios. Crestinii, prin ei insisi, au ajuns sa faca razboaie, ceea ce e profund gresit. Dumnezeu a venit sa aduca pacea, adevarata pace.

Copilul, sub semnul intrebarii…

Help me!

 

Germania e tara care a inceput sa puna pe certificatele de nastere si o optiune „nedeterminat” pentru sexul copilului:

„Germania este prima tara europeana care ia aceasta decizie, Spiegel comentand faptul ca Uniunea Europeana, care incearca sa coordoneze eforturile anti-discriminare in randul statelor membre, a ramas in urma in aceasta chestiune.” (hotnews.ro)

Initial, datele s-au introdus pe acte pentru a nu exista confuzie si pentru informatie. Daca se faceau aceste acte fara rubrica pentru sexul copilului informatia nu exista si nu era clara. Fiecare putea sa fie orice si gata.

Astazi, nu datorita nevoii de informatie si claritate, nu din considerente medicale sau de organizare, s-a ambiguizat totul. Asta se intampla in timpuri cand securitatea e importanta si se face mult pentru a preveni actiuni teroriste.

Aceasta optiune a fost adaugata datorita presiunii in directia fortarii societatii de a accepta amestecul sexual (homosexualitatea). Hotararea in acest sens s-a luat de multa vreme. Acum trebuie implementate actiuni concrete care sa conduca societatea in directia hotarata de conducatori inainte. Tremurul Germaniei ca „a ramas in urma” spune ceva…

Astfel, nu nevoi organizatorice sau de ordin practic au determinat aceasta modificare, ci nevoi atipice, de ordin preferential. Ideea dupa care se merge, in general, este urmatoarea: „Nu majoritatea sa influenteze minoritatea, ci minoritatea sa influenteze majoritatea”. E de remarcat directia acestui concept. Peste cativa ani s-ar putea ca tarile democratice sa devina tari conduse din nou de minoritati care sa-si impuna conceptiile deficitare. E adevarat ca o minoritate poate avea conceptii mai bune decat o majoritate. Ce se va intampla insa daca nu va fi asa, daca va fi cum are tendita omenirea sa experimenteze (vezi istoria recenta, fascismul, comunismul et c.).

In continuare, va trebui sa subliniez atitudinea de tacere a tarilor care promoveaza „minoritatile” (in sens larg vorbesc acum) – vezi tacerea fata de atacul crunt asupra comunitatilor minoritare de crestini din intreaga lume (ma refer la ucidere aici, nu la injurat pe strada…), exemplul cel mai recent pe care l-am putea lua fiind cel din Egipt. De ce o Europa pro-minoritara si care vrea binele minoritatilor nu zice nimic despre uciderea crestinilor care nu sunt acceptati in anumite parti, dar sar in sus ca arsi cand e vorba de minoritatile sexuale. Pentru ca e vorba de religie, ar argumenta cineva. Da, de acord, dar viata sexuala nu este si ea tot o intimitate, o optiune personala, cum deseori spun aceleasi voci insistent? Deci, nu-i asta, nu-i asa?

Acceptarea homosexualitatii nu mai este, de multa vreme, o chestiune de acceptare, ci una de activism. Promovarea activa a homosexualitatii in cultura se face dinspre guverne.

Acceptarea homosexualitatii in societate se face dupa un plan care se implementeaza activ prin educatie. Atentie la acest fapt – cei care ne spun ca fiecare trebuie sa fie liber sa-si aleaga orientarea sexuala sunt cei care ii obliga pe copii, prin definitie si procesul educational, sa nu aleaga, ci sa fie. De la dreptul unui adult de a spune ca e homosexual, bi-sexual sau, ca sa ma exprim mai larg, fara sex/gen, s-a ajuns incet, in timp ce societatea doarme linistita, la dreptul unui adult sa ii ia dreptul unui copil de a fi de sex masculin (si, deci, baiat) sau de sex feminin (si, deci, fata).

Societatea contemporana duce la extrem actiunea de batjocorire a generatiei care se naste. Parintii au „dreptul” iresponsabil sa aleaga pentru copiii lor si in numele lor, sa-i forteze, sa-i oblige. In timpul in care drepturile copilului par ca sunt respectate prin pornirea unor reflectoare catre anumite actiuni care sa ne ia ochii.

Imagineaza-ti un copil care se naste si primeste pe certificatul de nastere: „fara sex”. Va fi confuz? De ce nu „sex masculin”? De ce nu „sex feminin”? Dar, de ce mai exista, atunci, si sexul masculin si cel feminin ca optiune, din moment ce optiunea de „nespecificat” le cuprinde pe toate? Nu doar ca toata ratiunea introducerii sexului pe certificatele de nastere devine ambigua si fara noima (anulandu-se necesitati practice non-religioase care au stat la baza introducerii certificatului de nastere ca act personal de identitate), dar certificatul devine ambiguu in orice fel. Desigur, probabil ca se vor scoate optiunile vechi – nu s-a putut din prima, ar fi fost respins de societate. Nu vor renunta la aceasta noua optiune, ar fi hilar, vor renunta la primele doua. Astfel, se va lua dreptul parintilor (minoritate sau nu) de a declara in actul de nastere sexul copilului lor.

Educatia va fi si ea de asa natura incat activismul pro-homosexual sa se poata desfasura liber. In unele tari este deja.

Copilul acela va creste, va fi educa in spiritul alegerii sexului (care e deja ales, deci, vorbim despre o supra-alegere). In termeni biblici putem vorbi clar despre o actiune a omului impotriva alegerii divine, o razvratire clasica. In termeni sociali, vorbim despre o conducere a societatii inspre optiunea homosexuala. In termeni psihologici vorbim despre ambiguitate si suferinta provocate de elasticizarea accentuata a constiintei copilului care nu mai poate sa stie cine este, ii spun altii.

Guvernatii Europei doresc sa implementeze cu orice pret o agenda. Chiar daca extrem de multi oameni vor fi afectati pe mai multe planuri, din ce in ce mai mult. Sacrificiul pentru viata altora este nobil atunci cand vine din partea celui care se sacrifica. Atunci cand cel sacrificat pentru altul este hotarat de altii vorbim despre silnicie si grotesc.

De ce vor plati generatii intregi un pret peste puterile lor? Pentru ca niste oameni sa se poata bucura de placerile sexuale pe care si le propun, care sunt, de fapt, orgii si actiuni pagane josnice pentru fiinta umana.

Societatea trebuie sa inteleaga faptul ca introducerea in certificatele de nastere a optiunii „nedeterminat” pentru sexul copiului nu tine de organizarea interna a unei tari, ci doar de preferintele sexuale ale unui grup. Fara sa ne gandim la cat de gresite sunt aceste preferinte sexuale, devine evident ca decizia pentru o astfel de optiune pentru certificatele de nastere ale copiilor nostri nu mai trebuie sa fie lasata in mana guvernantilor. Romania trebuie sa aleaga ea ce este bine pentru ea si pentru copiii ei.

Totul devine un joc in contextul subjugarii populatiilor pentru placerea unui grup.

Revelatii despre autism…

Csaba Asztalos: „Canalizam ura societatii prin acte ca legea fundamentala doar pentru a avea cvorum la Constitutie / Florin Buhuceanu: Biserica Ortodoxa Romana este una autista, nu cred ca dialogheaza cu cineva” (stire pe evz).

Promotorii homosexualitatii acuza o intreaga societate, abrutizand-o fiindca li se pare ca acestia, majoritatea, ii acuza pe asa-zisele minoritati (ma refer la homosexuali). Asa a ajuns tot omul din Romania sa fie plin de ura, retrograd, autist si orientat exclusiv catre sine.

Cand nu iti iese „schema” ce faci, non-retrograd fiind? Devii homofob!!! Cu adevarat homofob! Fiindca nimeni nu i-a acuzat pe homosexuali de nimic, ci au pus o definitie a casatoriei asa cum a fost ea de la inceput si cum o istorie intreaga, bunul simt, naturalul si revelatia speciala a lui Dumnezeu (Biblia) o descrie.

Daca nu puneau un articol intr-un grup de articole ar fi fost toata tara un neam de relationisti progresisti si biserica ortodoxa prietena absoluta…t. Homosexualitatea este aparata cu armele presupusilor atacatori. Sa nu fim homofobi, spun ei, homofobi fiind. Nu e doar o logica a absurdului, un rationament falacios, de tip bumerang, ci si o acuza grava si galagioasa fata de omul simplu, normal.

Nu cand exista nebuni in societate trebuie sa ne ingrijoram, ci cand nebunul il acuza pe omul intelept ca este nebun, ridicandu-se pe sine in locul acestuia din toate privintele, dar fara niciun merit.