Iata cum a inceput totul:
Observati ca eu am numit botezul si Cina Domnului actiuni pe care ni le-a poruncit Domnul Isus. Treptat, treptat, printr-o tranzitie gradata, aceste actiuni au fost transformate in ritualuri. Diferenta intre actiune si ritual este enorm de mare.
[p. 140]
Inceputul ritualizarii Cinei Domnului l-a facut Ignatiu, episcopul Antiohiei din Siria, care a scris cam pe la anul 106 d.Cr. si care a inventat pentru actiunea aceasta numele de euharistia(multumire), care a ramas pana astazi in ortodoxie. Pentru Ignatiu, masa euharistica era un act major in procesul mantuirii. Intrebarea care se punea era: Cum devine cineva mantuit si cum traieste omul vesnic cu Isus Cristos? Raspunsul dat de Ignatiu a fost: „prin paine, care este medicamentul pentru nemurire” (Ignatiu, epistola „Catre Efeseni”).
Din ceea ce scrie Iganatiu rezulta ca el credea ca masa euharistica este un ritual care opereaza o transformare a persoanei care participa la ea, in sensul ca painea se transforma in „medicamentul pentru nemurire” si celui ce o mananca i se confera viata eterna.
Cu aceasta incepe procesul prin care in aproximativ o suta de ani se va afirma ca mantuirea se capata prin „sacramente” (numele romano-catolic), sau „taine” (numele ortodox), adica prin ritualuri, care in final ajung sa fie sapte, dar in primul rand prin botez si prin auharistie.
[pag. 148]
De aici, au contribuit Tertulian si Ciprian, introducandu-se termenul de „sacertotium”, adica s-a separat un grup al „preotimii” anulandu-se practic „preotia universala” de pana atunci, evidenta in invatatura Noului Testament. Apoi s-a realizat justificarea dogmatica:
Iata cum este formulata aceasta dogma in ortodoxie:
„Asadar, Biserica este visteria puterii rascumparatoare a jertfei de pe cruce, iar prin Tainele cu care a inzestrat-o dumnezeiescul ei Intemeietor, ea impartaseste credinciosilor harul divin pana la sfarsitul veacurilor. Ea e visteria nesecata si neimputinata a harului divin, pe care il impartaseste fiilor ei duhovnicesti prin Sfintele Taine, lucrari vazute, prin care fiecarui crestin in parte i se confera harul care-l renaste si il ridica la viata suprafireasca in Cristos”
[pag. 149]
–-
citate din „Caderea in ritual”, Iosif TON, editura Cartea Crestina, 2009
Ascultarea Credintei 