Traditia Crestina [13]

„Este semnificativ faptul ca, desi unele grupari neortodoxe ale crestinismului primar exagerau continuitatea cu iudaismul, ereziile principale ale primelor doua sau trei veacuri accentuau radicalismul si ineditul mesajului crestin in dauna Vechiului Testament si a religiei naturale. Marcion proclama Evanghelia unui Dumnezeu care, garantand mantuirea, era cu totul altul decat Creator si Judecatorul Vechiului Testament. Gnosticii credeau intr-o intelepciune cosmologica secreta care fusese ascunsa epocilor anterioare si chiar si majoritatii crestinilor. Montanismul sustinea ideea unor revelatii deosebite ale unei profetii necunoscute Bisericii secularizate. Desi diferite fata de ceea ce a fost considerat curentul principal al dezvoltarii ortodoxe si foarte diferite intre ele, aceste trei erezii aveau totusi in comun accentuarea unicitatii chiar cu pretul negarii continuitatii.” 

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 89

Anunțuri
Publicat în Fără categorie

>Departamentul de… batrani

>Simt tendinta ca atunci cand se strang invatatorii de grupe de copii, de exemplu, batranii sunt cei de vina ca: nu-i lasa pe copii in Biserica, sunt prea acri cu ei, ii mustra prea mult si nu-i inteleg. Da, e adevarat ca sunt unii asa, ca sunt unii care lucreaza impotriva lucrarii Domnului, chiar in Biserici. Dar, daca ne ocupam de copii, nu e drept sa-i lovim pe batrani.

Cei care lucreaza cu tinerii… au si ei probleme cu batranii. Nu toti, dar exista tendinta unora sa rada de cei batrani, sa-i puna intr-o zona de dat cu pietre. E adevarat ca batranii se misca mai greoi, sunt mai obositi, au mai mult timp si par ca sunt din alta lume, dar nu inseamna ca mai multa activitate e acolo unde e mai multa viata.

Trebuie sa fim intelepti. Trebuie sa intelegem critica fata de anumite obiceiuri, fata de anumite traditii omenesti, fata de anumite atitudini pe care le gasesc unii la generatia batrana. Dar, in acelasti timp, sa stim sa ocolim groapa vorbirii de rau, care are o forta comparabila cu a gaurilor negre uneori, nelasand parca nici macar lumina sa scape.

Articolul de fata este o chemare la o atitudine corecta si dreapta fata de batranii nostri.

In primul rand, sa ne gandim la aceste aspecte generale:

1. Si noi vom ajunge intr-o buna zi, dar numai prin harul Domnului, la batranete. Ce va fi de noi atunci? Cum am vrea sa se vorbeasca de noi? Cum am vrea sa fim? Cu ce am vrea sa ne putem lauda inaintea lui Dumnezeu la o asemenea varsta? Am vrea sa fim luati in deradere, sa fim marginalizati, stiind ca toata viata am lucrat pentru Dumnezeu si am slujit cu sacrificii mari? O, poate se va intampla asa, dar sa nu fie aceasta o consecinta a unei atitudini gresite din partea noastra fata de batranii de acum!

2. Locul batranilor in relatia dintre generatii este unul elevat in Scripturi. Atat in VT, cat si in NT, batranii au avut intotdeauna un loc aparte. Respectul fata de generatia in varsta era esential in comunitatile de evrei: „Sa te ridici inaintea perilor albi” (era o porunca data prin Moise). Bisericile locale au fost gandite sa functioneze in jurul unor batrani ai Bisericii, generatiile in varsta fiind chemate la partriarhat (noi insine trebuie sa ajungem parinti, bunici, strabunici, stra-stra-bunici spirituali).

Un roman spunea recent ca „Tineretea este o boala care trece”. Cu siguranta ca tineretea nu este o boala, dar este tot mai evident pe masura ce inaintam in viata ca batranetea e o „floare ‘nalt”,  „e cea din urma facultate… in ea inventi nu cum se-aduna, ci cum se lasa-n urma… toate” (din poezia lui Costache Ioanid). Este esential sa ne cinstim parintii, mai ales in batranetele lor. Eu nu cred ca vom ajunge varsta lor, daca ne batem joc de ea. Dumnezeu sa aiba mila de noi, de fiecare (stim prea bine ce atitudine am avut fata de parintii nostri in vremea cand era a-toate-cunoscatori).

3. Unitatea prin maturizare. Chemarea noastra in viata este sa ne asemanam Tatalui nostru ceresc. Asemanarea aceasta nu se face peste noapte. Batranetea, perii albi, ar trebui sa fie zilele fericitelor noastre impliniri spirituale. „Cinsteste pe fratii cu parul carunt”… Noi nu am fost niciodata chemati sa facem razboi intre generatii. Nu am fost invatati de Scripturi sa facem misto de incapacitatea batranilor de a fi la nivelul nostru de tineri. Daca avem harul nemeritat sa putem alerga pe picioare, spunem bancuri cu invalizi? Daca suntem tineri batjocorim pe batrani? Nu, nu. Dimpotriva, in dragoste si respect, noi trebuie sa-i iubim pe batrani, sa-i ajutam si sa invatam de la ei. Sa nu uitam ca tineretea nu are cu ea si intelepciunea. E adevarat ca parul alb nu inseamna nici el dovada intelepciunii, dar ar trebui sa o sugereze.

In al doilea rand, as vrea sa ne gandim la cateva aspecte practice cu privire la batrani, la batranii nostri. Exista departament de copii, de tineri, de femei, de orice, dar nu de batrani. Si este asa de usor sa loveasca toti in batrani. Cred ca imaginea de batran trebuie rascumparata. Generatia noastra nu are dreptul sa-i marginalizeze pe batrani. Asa cum sunt ei, sunt o pilda pentru noi si avem de invatat de la ei. In acelasi timp, daca cineva se crede mai bun ca un batran, atunci sa stie ca la batranetea sa (daca va ajunge pana acolo) ne vom astepta de la el sa fie cu atat mai bun, cu mult mai bun decat acum (dar, oare, va fi asa?).

1. Batranii au fost si ei copii si tineri

S-au jucat si ei, au facut boacane, au fost indragostiti si buimaci, au fost pusi fata in fata cu alegeri importante in vremuri grele. Iata-i in Biserica, iata-i cantand asa cum pot ei, iata-i iubindu-L pe Dumnezeu, iata-i cautand sa se indrepte spiritual si mai mult, ei, cei garbovi, iata-i alergand spre cer, ei cei tintuiti la pat. Tot ce am facut noi au facut si ei. Dar, noi nu am facut ceea ceea ce au facut ei… inca. Si nici nu stim daca vom avea ocazia sa facem ceva la batranete. Nu stim daca vom avea harul sa fim batrani. Noi nu avem dreptul sa radem de ei, sa-i injosim in vrem fel, sa lasam gandul nostru sa creada ca suntem mai buni, mai plini de viata, mai aproape de original. S-ar putea sa fie chiar pe dos.

Batranii au fost copii si tineri. Copiii si tinerii nu au fost batrani.

2. Batranii sunt… batrani

Ei au alt timp. Ei au timp. Noi avem impresia ca vorbesc prea mult, ca ne plictisim… Ei au impresia ca stam prea putin cele 2-3 ore in vizita, ca vorbim prea putin. In lumea lor timpul zboara mai repede, dar numai pentru ca sta in loc. Se apropie moartea, dar si vesnicia. Nu mai e mult de trait, dar e tot mai aproape viata eterna. Ciudat, nu-i asa? Oare noi vom avea harul sa fim batrani?

Am auzit apologeti ai generatiei tinere, care se leaga de batrani acuzandu-i de mersul rar, lent si anevoios. Pentru unii e mai bine sa faca un copil galagie in Biserica decat sa sforaie un batran, cand, de fapt, dragostea si ingaduinta noastra ar trebui sa nu fie discriminatorii. E adevarat ca batranii nu sunt perfect, dar cu atat mai putin alte categorii de varsta. Faptul ca nu poti bate recordul mondial de viteza la varsta a treia nu inseamna ca esti rebut. Batranii, dupa ce au fost storsi de viata de sistemele omenesti de organizare statala, ajung sa fie loviti, scuipati si injurati de niste tineri? Este ceva mai injositor si mai generator de scarba decat asa ceva?

Haideti sa-i lasam pe batrani sa fie batrani. Daca vom avea ocazia, sa fim si noi niste batrani vrednici, dar pana atunci avem a ne trai viata fara sa-i jignim pe altii.

3. Batranii sunt un oximoron al realitatii

Ei au si trupul cel mai aproape de moarte si duhul cel mai vioi. Ei au ridurile care ne arata spre ce se indreapta lumea aceasta, care ne tin treji printre oameni, sa nu ne imbatam cu apa rece ca aici este totul, timp in care ne demonstreaza iubirea de Dumnezeu si eternitate, in licarirea ochilor lor plini de speranta intalnirii cu Creatorul si Mantuitorul.

Ei sunt si pamant obosit si duh plin de viata. Stau sa cada in groapa, la limita intrarii in viata vesnica. Pamantul de pe ei da semne ca s-a luptat destul cu gravitatia, iar gandul inimii lor e tot mai atras de speranta revederii cu Iubirea care le-a strapuns… inima lor impietrita (e o cantare mai veche). Ei sunt pamant si cer, gol si plin, moarte si viata. Cu cat ridul e mai adanc si parul si-a uitat culoarea, cu atat sufletul mai inalt si mai liber.

4. Batranii au o lupta de dus

Lupta lor e grea. Ei trebuie sa dea drumul celor pamantesti. Imi amintesc cu tristete de un barbat batran, pe patul de moarte. L-am vizitat cu ceva timp in urma (ani), impreuna cu un misionar. Biserica din satul unde locuia era in casa copiilor sai, loc unde statea si el. Cand l-am intrebat cu privire la ceea ce lasa in urma, ne-a aratat pe geam pamanturile lui… Speram sa ne fi vorbit despre roadele umblarii cu Dumnezeu. Era trist ca nu le mai poate lucra, era trist ca le lasa unor necunoscuti. Dimpotriva, batranii trebuie sa lupte sa invete sa lase totul in urma – „nu credeam sa-nvat a muri vreodata”.

Ei mai trebuie sa se ingrijeasca de generatia urmatoare, sa le lase o mostenire. Nu doar pamanteasca, ci mai ales o pilda cereasca. Avem si astazi atatea si atatea exemple de batrani sfinti, care si-au trait in culori vii ultimele zile alb-negru. Slavit sa fie Domnul pentru oamenii Sai, care au trait si au umblat cu El… pana nu s-au mai vazut… caci Dumnezeu i-a luat cu El, „sa umble si in cer cu Dumnezeu”.

Ei sunt singuri, dar siguri. Sunt ajutati, dar parasiti. Sunt vorbiti de bine, dar nu vorbeste mai nimeni cu ei. Sunt storsi de puteri, dar inca fara rasplata. Ei se lupta cu multe, cu foarte multe. Noi nu-i intelegem, de aceea este atat de sarac acest articol (bine… si din cauza talentului meu limitat 🙂 )

O scurta concluzie

Dragi prieteni, sa nu facem si departamentul de batrani. Haideti sa ne iubim inaintasii, sa-i pretuim si sa-i respectam. Haideti sa-i ajutam, sa-i cautam, sa-i lasam sa vorbeasca putin pentru ei si mult pentru noi. Sa le ingaduim sa cante mai agale si sa se exprime mai greoi.

– „Domnule, aveti parul alb…”
– „Draga tinere, parul meu nu-si mai doreste culoarea aici, de cand a aflat de promisiunea infierii acestui trup”

Publicat în Fără categorie

>Conferinta Buzias – a doua zi

>Intalnirea de la Buzias a fost organizata pentru doua zile, 25 si 26 Februarie 2011. Timp suficient pentru ceea ce si-au propus organizatorii. E adevarat ca nu a prea fost timp pentru discutii intre participanti, dar, avand in vedere cat s-a acoperit si faptul ca a fost conferinta de acest fel la nivel de Uniune, a fost bine. Dar, iata cateva intrebari de meditatie:

Dintre toate organizatiile/fundatiile participante nu a fost Jubilate (de unde vroiam sa achizitionez un caiet de cantari pentru tineri, pe note). Dar, cele prezente au venit cu oferte de pret bune, acordand si multe premii. Nu o sa dau detalii prea multe in acest sens, probabil ca vor exista informatii pe saitul Uniunii in curand, sau in Revista Cultului.

Atmosfera a fost frumoasa si calda. Incurajator. M-am bucurat sa vad ca au fost incurajati si motivati invatatorii de copii care sunt singuri in lucrarea pe care o fac in localitatea lor. De asemenea, m-am bucurat ca au fost prezentati oameni cu idei, cu talent si care fac deja o lucrare pentru Domnul, oameni cu pasiune (one can tell).

A doua zi a fost in trecere si fr. Otniel Bunaciu, care a avut cateva cuvinte pentru participanti. Cele doua seminarii la care am participat au fost cu privire la organizarea unei tabere cu copiii (cateva sfaturi utile) si un seminar sustinut de Ovidiu Blaj despre principiile fundamentale in lucrarea cu copiii. Sper ca cei prezenti sa aiba rabdare cu copiii pe care-i slujesc (apropos de rabdare vedeti videoclipul de mai jos):

Fotografia de grup… nu s-a mai facut 🙂 (sau poate nu mi-au spus mie, sa iasa mai bine).
Inchei cu speranta ca toti cei prezenti s-au simtit bine din punct de vedere spiritual, incurajati si ziditi. Am fost placut surprins si de buna organziare (desi era loc si de mai bine). Sa nu uit de Olimpiada Biblica – anul acesta etapa Nationala se va desfasura la Sucevita (vreau sa-i incurajez pe copiii care se pregatesc pentru aceasta Olimpiada sa fie constiinciosi si plini de energie in memorarea Scripturilor, intelegerea lor si trairea lor in fiecare zi.
(Viorel Tarziu)
Publicat în Fără categorie

>Conferinta Buzias – prima zi

>Am scris deja primele impresii cu privire la Conferinta Nationala cu invatatorii de Scoala Duminicala din Bisericile baptiste, organizata de Uniunea Baptista.

Prima zi a fost una dedicata materialelor si creativitatii. Au fost prezente cateva organizatii/fundatii care au adus literatura specializata.

De asemenea, au fost cateva seminare unde s-au prezentat idei noi si creative pentru lucrarea cu copiii. Din pacate au fost cam scurte si nu s-a ajuns la exemplificari concrete in unele din ele din lipsa timpului. Dar cei care le-au prezentat au fost pregatiti cu o carte de vizita pentru continuarea discutiilor.

Remarcabila si inedita a fost predarea exemplificativa a unei lectii biblice folosindu-se desenul. Lectia a fost predata de caricaturistul Radu Cletiu sub forma unui mesaj avand la baza pilda fiului risipitor. Acest mesaj a fost prezentat in Kenia de curand.

Sami Tutac a incheiat ziua cu un mesaj in plen, despre implicarea copiilor in inchinarea Bisericilor. Redau cateva idei din mesaj mai jos:

– Este cate o batrana asa de acra incat zici ca cine a botezat-o a botezat-o in zeama de lamaie, cand misca putin cate un copil in Biserica, imediat „Sttttttttt”;
– este bine sa-i avem pe copiii cu noi in Biserica in timpul predicii, ca ei sa se obisnuiasca cu inchinarea Bisericii intregi; ei nu trebuie separati total de Biserica;
– sa stim sa folosim cu intelepciune disponibilitatea lor de joaca;
– nu invatatorii sunt responsabilii spirituali fata de copii, ci parintii;
– sa lasam Duhului Sfant slujba cercetarii, la vremea Lui; noi suntem insa datori sa ii invatam pe copii si sa le spunem ce trebuie sa stie despre Dumnezeu;
– invatati-i pe parinti sa nu le spuna copiilor „Daca stai cuminte, Domnul Isus te iubeste”;
– Domnul Isus nu este sperietoare pentru copiii nostri;
– nu trebuie sa-i aprobam in toate, dar sa-i acceptam asa cum sunt;
– trebuie sa facem diferenta intre a iubi si a nu ne place de copii. Intotdeauna ii iubim, dar nu totdeauna ne place de ei;
– sa lucrati la o generatie de credinciosi plini de pasiune pentru Domnul

Iata si o statistica prezentata la un seminar:

Acum, in incheiere, dincolo de materiale, unelte si proiecte, as vrea sa fim si sa ramanem acei oameni care se roaga pentru copii lor, ii incredinteaza mereu in mana Domnului si se asigura ca sunt in voia Domnului pentru a putea da totul pentru generatiile care vin dupa ei. Dumnezeu sa ne dea intelepciune sa stim sa nu-i indepartam pe copii nici de noi, dar nici de Dumnezeu.

Publicat în Fără categorie