Articol ‘de exemplu’

Urmatorul articol este legat de ultimele postari pe acest blog. Nu l-am cautat, l-am gansit „intamplator”. Data scrierii acestui articol si autorul: Posted by solideogloriablog on May 9, 2008. Redau cele de mai jos, ca un exemplu in contextul articolelor precedente pe care le-am scris. Este un caz real, care se intampla in Romania zilelor noastre.

––

Un prieten de-al meu din Caras mi-a spus despre intalnirea de rugaciune de la Sfanta Treime din Bucuresti. Din cate am inteles, primele 10 zile ale lunii mai au fost zile de rugaciune pe intreg pamantul iar ultima va fi una speciala chiar cu transmitere a evenimentului prin internet. In Bucuresti evenimentul va avea loc la Arenele Romane unde maine (adica astazi) fr. Nelu Peia merge impreuna cu un grup de tineri sa pregateasca scaunele curatandu-le dar si rugandu-se ca fiecare din cei care se vor aseza pe ele sa fie ascultatori de Domnul.

Fr. Demeter de la Baile Felix este totusi o persoana controversata in lumea evanghelica. Sustine ca a fost chemat la Domnul intr-un mod miraculos pe cand se afla intre viata si moarte. Medicii au ramas uimiti de “invierea” lui cand nu-i mai dadeau nici o sansa.

Cristi mi-a spus de intalnirea asta. Auzisem de mult de fr. Demeter si chiar l-am auzit in 98 pe cand eram inca student la Oradea. Desi, sceptic cu privire la autenticitatea unor manifestari asa zis crestine totusi am hotarat sa merg.

Am inteles ca acest tip de intalniri au inceput in urma cu doi ani de zile si au fost gazduite periodic la Baile Felix, Deva, Moldova, Hateg …acum Bucuresti, in viitor la Buzau si in septembrie la Resita.

Oamenii acestia cred in minuni. Vorbeau despre lucruri miraculoase ca de exemplu:

-la Deva pe o vreme caniculara fr. Nelu se aseaza in mijlocul curtii si cheama si pe ceilalti care se-ascundeau pe la umbra… ii cheama sa se roage pentru ploaie. Martorii spun ca o limba de nor a venit dinspre munte si apoi un nor a acoperit orasul si a inceput sa ploua.

-am inteles ca copilul fr. Stefan Ghinescu a fost vindecat de o tumora pe creier tot in urma rugaciunilor si cineva a invocat o alta proorocie care de fapt ar explica cauza accidentului fr. Stefan de saptamana asta.

-alte doua prietene mi-au marturisit cum intr-o misiune in Kenya anul trecut paralitici au fost vindecati si chiar unii care au venit cu carje au plecat fara sa mai aiba nevoie de ele.

-au fost rugaciuni de vindecare iar unii vorbeau de viziuni din partea Domnului

Astea sunt doar cateva marturii pe care le-am auzit la aceasta conferinta de rugaciune care va continua astazi dimineata de la ora 9.

Cateva lucruri care le consider semne bune in abordarea lor:

1. Accentul pe sfintenie. Mare parte din mesaj a fost despre sfintenia lui Dumnezeu si despre faptul ca noi trebuie sa fim sfinti pentru Dumnezeu iar lipsa de sfintenie impiedica lucrarile Duhului in viata poporului lui Dumnezeu.

2. Lupta spirituala. Lupta spirituala si duhurile rele prindea contur tot mai clar in mesajul lor constientizand audienta folosind termeni plastici.

3. Indrazneala de a intra in lupta spirituala si a porunci in Numele Domnului Isus duhurilor necurate.

Astea au fost doar cateva impresii.

In sala au fost grupuri de oameni din Bihor, Vaslui, Iasi, Suceava, Caras, Teleorman, Bucuresti… Maine va incepe din nou de la ora 9 a.m. si am inteles ca duminica la Arenele Romane din Bucuresti va fi o intalnire speciala.

Rugati-va si daca puteti veni … be there!
[articol preluat de la http://solideogloriablog.wordpress.com/2008/05/09/un-dumnezeu-al-minunilor-la-bucuresti/%5D

–––-

Pe langa acest articol, am facut o investigatie cu ajutorul prietenului nostru Google. Am gasit o marturie despre ce s-a petrecut atunci la Bucuresti, la ruinele romane. Autorul descrierii este Nela Traian, dupa cum se semneaza. Saitul comentariului este http://femeiacrestina.forumgratuit.ro/stiri-crestine-f13/ziua-mondiala-de-rugaciune-t67.htm

Iata ce spune ea (presupun ca e femeie):

„Organizatia de Rugaciune Strajerii din Romania a organizat la Bucuresti in localul Bisericii Sft.Treime doua zile de post si rugaciune in pregatirea Zilei Mondiale se Rugaciune.Au participat strajeri din toate colturile Romaniei.Ne-am bucurat de partasie cu Duhul Sfant si intre noi.

Liderii acestei Organizatii de Rugaciune sunt fr.Peia Ioan,Ilie Popa si Demeter Ioan,oameni ai lui Dumnezeu cu o ungere speciala.

Dupa aceste zile in data de 11.05.2008 ne-am intalnit la Arenele Romane din parcul Carol-Bucuresti.Strajerii s-au intalnit la ora 9AM pentru ca locul trebuia curatit si eliberat de toate duhurile care erau peste acel loc. Pana la ora 13.30 am fost doar noi ,strajerii. Timpul l-am petrecut inaltand rugaciuni la Tronul de Har si Indurare al Domnului.Ne-am rugat pentru Romania si Domnul ne-a dat-o in stapanire unde El va lucra cu putere si vor fi vremuri de Trezire Spirituala.Apoi au inceput sa vina frati si surori din toate denominatiile care sunt in Bucuresti.”

Este evident din citat ca autorul lui face parte din randul „strajerilor”. Nu stiu exact la ce se refera acest termen, fiindca dupa descriere nu imi aduce aminte cu privire la nici un strajer din Biblie. Avand astfel, informatii din interior (dupa cum reiese si din contextul de unde am luat citatul), iata cum se dovedesc aceste lucruri ca fiind erori.

1. „Strajerii s-au intalnit la ora 9AM pentru ca locul trebuia curatit si eliberat de toate duhurile care erau peste acel loc.”
Unde anume in Scriptura suntem invatati sa avem organizatii de rugaciune a caror membrii sa pregateasca diverse locuri de rugaciune alungand demonii? De ce trebuia curatat si eliberat locul acela? Pe ce baza am presupune ca duhurile se aduna in diverse locuri? Si de ce ne-ar interesa aceasta? De ce am avea nevoie sa curatam diverse locuri de duhuri? Oare nu omul trebuie curatat de acestea? Si oare nu este aceasta lucrarea exclusiva a lui Dumnezeu? Si ce credeti ca au zis demonii – hai sa plecam?

Ce ne facem cu duhurile care au venit dupa? Etc, etc.

2. Observati natura neo-mistica a intamplarii. Acesti „strajeri” se considera oarecum superiori, avand o cunoastere secreta, fiind singurii capabili sa alunge „toate duhurile care erau peste acel loc”.

Iata ce exprimare plina de aer de superioritate: „Pana la ora 13.30 am fost doar noi, strajerii.” Da? Waw! Inteleg acum de ce au plecat toate duhurile…

3. Si cine sunteti voi, „strajerii”? O organizatie de rugaciune? Inteleg, dar Cristos a dat poruncile Sale doar Bisericii si nimanui altcuiva, iar cu ele si autoritatea. Desigur, Scriptura nu ne invata sa ne comportam in maniera aceasta cu duhurile.

Am aratat pe larg invataturile despre acest subiect in cele sapte articole precedente, preluate dupa cum am aratat. Acolo sunt multe versete si pasaje relevante discutiei si nu mai este cazul sa le amintesc acum.

4. „Ne-am rugat pentru Romania si Domnul ne-a dat-o in stapanire”

Deci, Domnul a dat in stapanire Romania unor „strajeri”. Nu Bisericii… Domnul Isus zicea: „Toata puterea mi-a fost data in cer si pe pamant”. Cum ramane? Cititi Biblia!

5. „Apoi au inceput sa vina frati si surori din toate denominatiile care sunt in Bucuresti.”

Ah. Ce usurare. Acum ca au venit frati si chiar surori din toate denominatiile, stim ca totul e bine. Pai nu e chiar asa. Nu prezenta oamenilor si nici macar numarul lor nu autentifica adevarul. Ci, doar Dumnezeu. Ce zice Scriptura despre? Nu stim, nu ne spune nimeni. Dar au venit frati si surori din toate denominatiunile…

Apoi, intelegem ca este vorba de miscarile acestea neo-carismatice, iar oamenii acestia care „au venit” sunt cei luati de valul al treilea. Nu putem sa nu ne intristam cand stim ca fratii alearga asa de usor la intalniri care promoveaza la rang inalt valori care lipsesc pur si simplu din Biblie, neglijind exemplul Domnului Isus si invataturile Lui care ne arata cu totul altceva despre lupta spirituala.

Este clar ca in Romania, acum, aceste miscari sunt reale si ca aceste idei, teorii si pareri circula in multe locuri, printre care si capitala.

Oricum ar fi, ma rog ca dragostea voastra sa creasca tot mai mult in cunostinta si orice pricepere, ca sa puteti deosebi lucrurile alese…

Articol ‘de exemplu’

Urmatorul articol este legat de ultimele postari pe acest blog. Nu l-am cautat, l-am gansit „intamplator”. Data scrierii acestui articol si autorul: Posted by solideogloriablog on May 9, 2008. Redau cele de mai jos, ca un exemplu in contextul articolelor precedente pe care le-am scris. Este un caz real, care se intampla in Romania zilelor noastre.

––

Un prieten de-al meu din Caras mi-a spus despre intalnirea de rugaciune de la Sfanta Treime din Bucuresti. Din cate am inteles, primele 10 zile ale lunii mai au fost zile de rugaciune pe intreg pamantul iar ultima va fi una speciala chiar cu transmitere a evenimentului prin internet. In Bucuresti evenimentul va avea loc la Arenele Romane unde maine (adica astazi) fr. Nelu Peia merge impreuna cu un grup de tineri sa pregateasca scaunele curatandu-le dar si rugandu-se ca fiecare din cei care se vor aseza pe ele sa fie ascultatori de Domnul.

Fr. Demeter de la Baile Felix este totusi o persoana controversata in lumea evanghelica. Sustine ca a fost chemat la Domnul intr-un mod miraculos pe cand se afla intre viata si moarte. Medicii au ramas uimiti de “invierea” lui cand nu-i mai dadeau nici o sansa.

Cristi mi-a spus de intalnirea asta. Auzisem de mult de fr. Demeter si chiar l-am auzit in 98 pe cand eram inca student la Oradea. Desi, sceptic cu privire la autenticitatea unor manifestari asa zis crestine totusi am hotarat sa merg.

Am inteles ca acest tip de intalniri au inceput in urma cu doi ani de zile si au fost gazduite periodic la Baile Felix, Deva, Moldova, Hateg …acum Bucuresti, in viitor la Buzau si in septembrie la Resita.

Oamenii acestia cred in minuni. Vorbeau despre lucruri miraculoase ca de exemplu:

-la Deva pe o vreme caniculara fr. Nelu se aseaza in mijlocul curtii si cheama si pe ceilalti care se-ascundeau pe la umbra… ii cheama sa se roage pentru ploaie. Martorii spun ca o limba de nor a venit dinspre munte si apoi un nor a acoperit orasul si a inceput sa ploua.

-am inteles ca copilul fr. Stefan Ghinescu a fost vindecat de o tumora pe creier tot in urma rugaciunilor si cineva a invocat o alta proorocie care de fapt ar explica cauza accidentului fr. Stefan de saptamana asta.

-alte doua prietene mi-au marturisit cum intr-o misiune in Kenya anul trecut paralitici au fost vindecati si chiar unii care au venit cu carje au plecat fara sa mai aiba nevoie de ele.

-au fost rugaciuni de vindecare iar unii vorbeau de viziuni din partea Domnului

Astea sunt doar cateva marturii pe care le-am auzit la aceasta conferinta de rugaciune care va continua astazi dimineata de la ora 9.

Cateva lucruri care le consider semne bune in abordarea lor:

1. Accentul pe sfintenie. Mare parte din mesaj a fost despre sfintenia lui Dumnezeu si despre faptul ca noi trebuie sa fim sfinti pentru Dumnezeu iar lipsa de sfintenie impiedica lucrarile Duhului in viata poporului lui Dumnezeu.

2. Lupta spirituala. Lupta spirituala si duhurile rele prindea contur tot mai clar in mesajul lor constientizand audienta folosind termeni plastici.

3. Indrazneala de a intra in lupta spirituala si a porunci in Numele Domnului Isus duhurilor necurate.

Astea au fost doar cateva impresii.

In sala au fost grupuri de oameni din Bihor, Vaslui, Iasi, Suceava, Caras, Teleorman, Bucuresti… Maine va incepe din nou de la ora 9 a.m. si am inteles ca duminica la Arenele Romane din Bucuresti va fi o intalnire speciala.

Rugati-va si daca puteti veni … be there!
[articol preluat de la http://solideogloriablog.wordpress.com/2008/05/09/un-dumnezeu-al-minunilor-la-bucuresti/%5D

–––-

Pe langa acest articol, am facut o investigatie cu ajutorul prietenului nostru Google. Am gasit o marturie despre ce s-a petrecut atunci la Bucuresti, la ruinele romane. Autorul descrierii este Nela Traian, dupa cum se semneaza. Saitul comentariului este http://femeiacrestina.forumgratuit.ro/stiri-crestine-f13/ziua-mondiala-de-rugaciune-t67.htm

Iata ce spune ea (presupun ca e femeie):

„Organizatia de Rugaciune Strajerii din Romania a organizat la Bucuresti in localul Bisericii Sft.Treime doua zile de post si rugaciune in pregatirea Zilei Mondiale se Rugaciune.Au participat strajeri din toate colturile Romaniei.Ne-am bucurat de partasie cu Duhul Sfant si intre noi.

Liderii acestei Organizatii de Rugaciune sunt fr.Peia Ioan,Ilie Popa si Demeter Ioan,oameni ai lui Dumnezeu cu o ungere speciala.

Dupa aceste zile in data de 11.05.2008 ne-am intalnit la Arenele Romane din parcul Carol-Bucuresti.Strajerii s-au intalnit la ora 9AM pentru ca locul trebuia curatit si eliberat de toate duhurile care erau peste acel loc. Pana la ora 13.30 am fost doar noi ,strajerii. Timpul l-am petrecut inaltand rugaciuni la Tronul de Har si Indurare al Domnului.Ne-am rugat pentru Romania si Domnul ne-a dat-o in stapanire unde El va lucra cu putere si vor fi vremuri de Trezire Spirituala.Apoi au inceput sa vina frati si surori din toate denominatiile care sunt in Bucuresti.”

Este evident din citat ca autorul lui face parte din randul „strajerilor”. Nu stiu exact la ce se refera acest termen, fiindca dupa descriere nu imi aduce aminte cu privire la nici un strajer din Biblie. Avand astfel, informatii din interior (dupa cum reiese si din contextul de unde am luat citatul), iata cum se dovedesc aceste lucruri ca fiind erori.

1. „Strajerii s-au intalnit la ora 9AM pentru ca locul trebuia curatit si eliberat de toate duhurile care erau peste acel loc.”
Unde anume in Scriptura suntem invatati sa avem organizatii de rugaciune a caror membrii sa pregateasca diverse locuri de rugaciune alungand demonii? De ce trebuia curatat si eliberat locul acela? Pe ce baza am presupune ca duhurile se aduna in diverse locuri? Si de ce ne-ar interesa aceasta? De ce am avea nevoie sa curatam diverse locuri de duhuri? Oare nu omul trebuie curatat de acestea? Si oare nu este aceasta lucrarea exclusiva a lui Dumnezeu? Si ce credeti ca au zis demonii – hai sa plecam?

Ce ne facem cu duhurile care au venit dupa? Etc, etc.

2. Observati natura neo-mistica a intamplarii. Acesti „strajeri” se considera oarecum superiori, avand o cunoastere secreta, fiind singurii capabili sa alunge „toate duhurile care erau peste acel loc”.

Iata ce exprimare plina de aer de superioritate: „Pana la ora 13.30 am fost doar noi, strajerii.” Da? Waw! Inteleg acum de ce au plecat toate duhurile…

3. Si cine sunteti voi, „strajerii”? O organizatie de rugaciune? Inteleg, dar Cristos a dat poruncile Sale doar Bisericii si nimanui altcuiva, iar cu ele si autoritatea. Desigur, Scriptura nu ne invata sa ne comportam in maniera aceasta cu duhurile.

Am aratat pe larg invataturile despre acest subiect in cele sapte articole precedente, preluate dupa cum am aratat. Acolo sunt multe versete si pasaje relevante discutiei si nu mai este cazul sa le amintesc acum.

4. „Ne-am rugat pentru Romania si Domnul ne-a dat-o in stapanire”

Deci, Domnul a dat in stapanire Romania unor „strajeri”. Nu Bisericii… Domnul Isus zicea: „Toata puterea mi-a fost data in cer si pe pamant”. Cum ramane? Cititi Biblia!

5. „Apoi au inceput sa vina frati si surori din toate denominatiile care sunt in Bucuresti.”

Ah. Ce usurare. Acum ca au venit frati si chiar surori din toate denominatiile, stim ca totul e bine. Pai nu e chiar asa. Nu prezenta oamenilor si nici macar numarul lor nu autentifica adevarul. Ci, doar Dumnezeu. Ce zice Scriptura despre? Nu stim, nu ne spune nimeni. Dar au venit frati si surori din toate denominatiunile…

Apoi, intelegem ca este vorba de miscarile acestea neo-carismatice, iar oamenii acestia care „au venit” sunt cei luati de valul al treilea. Nu putem sa nu ne intristam cand stim ca fratii alearga asa de usor la intalniri care promoveaza la rang inalt valori care lipsesc pur si simplu din Biblie, neglijind exemplul Domnului Isus si invataturile Lui care ne arata cu totul altceva despre lupta spirituala.

Este clar ca in Romania, acum, aceste miscari sunt reale si ca aceste idei, teorii si pareri circula in multe locuri, printre care si capitala.

Oricum ar fi, ma rog ca dragostea voastra sa creasca tot mai mult in cunostinta si orice pricepere, ca sa puteti deosebi lucrurile alese…

Lupta spirituala: care pe care? [7]

Cum ne putem lupta cu diavolul?

Este limpede ca credinciosii se afla intr-o lupta spirituala intensa cu fortele raului. Cum ne putem noi lupta cu ele? Daca nu avem nici autoritatea, nici cunostinta de a-i porunci lui Satan, de a-l trimite in adanc sau de a-l mustra altcumva ca sa se supuna, ce trebuie sa facem?

2 Corinteni 10: 3 – 5 este un pasaj cheie: „Desi umblam in carne, nu ne luptam potrivit carnii, caci armele luptei noastre nu sunt ale carnii, ci puterea lor vine de la Dumnezeu pentru distrugerea fortaretelor. Noi nimicim speculatiile si orice lucru inalt ridicat impotriva cunoasterii lui Dumnezeu si luam captiv orice gand spre ascultarea de Cristos.”

Noi nu putem lupta la nivel omenesc. Nu exista tehnici carnale sau cuvinte care pot castiga un razboi spiritual. Noi trebuie sa depindem de armele spirituale si de un plan spiritual de lupta. Atotsuficienta noastra in Cristos include arme care sunt divin de puternice, care pot distruge fortarelete lumii spiritelor si toate gandurile semete si trufase ce se ridica impotriva cunoasterii lui Dumnezeu. Care sunt aceste arme?

Ele nu sunt expresii mistice sau formule verbale. Nu sunt puterea de a mustra sau a porunci demonilor. Aceste arme nu au nimic secret sau misterios. Ele nu sunt complicate. Ce sunt ele?

Efeseni 6: 13 – 18 este poate cel mai cunoscut text privind armele spirituale ale crestinului:

„Luati armura deplina a lui Dumnezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea si sa stati tare dupa ce ati facut totul. Stati deci tari, avandu-va mijlocul incins cu adevarul si avand platosa dreptitudinii, si avand picioarele incaltate cu pregatirea evangheliei pacii; pe langa toate, luind scutul credintei cu care veti putea sa stingeti toate sagetile arzatoare ale celui rau. Si luati coiful salvarii si sabia Spiritului, care este Cuvantul lui Dumnezeu. Rugati-va in orice timp cu orice rugaciune si cerere.”

…

Cum putem folosi aceste arme? Nu tehnica este problema, ci caracterul personal. Sa examinam inca o data 1 Timotei 18 – 19. Paul spune: „Timotei, fiul meu… lupta-te lupta cea buna, pazind credinta si o constiinta curata”. Aceasta arunca o oarecare lumina asupra modului in care sa ne luptam cu diavolul. In loc sa-i vanam pe demonii din jur, incercand sa ne inchipuim numele lor si sa-i gonim de acolo, Paul i-a spus lui Timotei sa se concentreze asupra pazirii credintei (invataturii sanatoase) si a unei constiinte curate (o traire integra, astfel incat constiinta sa nu poata acuza).

Din nou, in 2 Timotei 2: 3 – 4, Paul scrie: „Sufera privatiuni ca un bun soldat al lui Cristos Isus. Nici un soldat in serviciu activ nu se incurca cu treburile vietii, astfel incat sa placa celui care l-a angajat”. Aici avem un alt principiu foarte important pentru succes in lupta impotriva puterilor intunericului: debaraseaza-te de lucrurile lumesti si angajeaza-te sa faci voia Comandantului.

Vezi ce spune Scriptura? Daca nu folosim adevarul, traim adevarul, credem adevarul – daca nu avem o constiinta curata care vine dintr-o traire sfanta si daca nu suntem eliberati de lume ca sa facem voia lui Dumnezeu – nu conteaza ce spunem puterilor intunericului. Castigarea luptei impotriva lui Satan nu presupune revendicarea unei presupuse autoritati inchipuite asupra lui, si trebuie pur si simplu sa urmarim dreptitudinea, sa evitam pacatul si sa stam tare in adevar. Satan nu poate infrange nici un credincios care traieste in felul acesta. Si invers, invatatura gresita si trairea pacatoasa vor faca ca un crestin sa fie vulnerabil, indiferent cate vorbe ar putea spune crezand ca-l asculta Satan.

1 Petru este cat se poate de direct. Satan da tarcoale ca un leu devorator, asa spune apostolul. Ce trebuie sa facem noi? „Sa ne impotrivim lui”. Cum sa facem lucrul acesta? Petru nu ne da vreo formula. Nu spune „Legati-l”. Nu vorbeste despre acest fel de rezistenta. El spune simplu:”Impotriviti-va lui tari in credinta”. Iacob 4: 7 ofera aceeasi strategie: „De aceea, supuneti-va lui Dumnezeu. Impotriviti-va diavolului si el va fugi de la voi”.

Acesta nu este un plan complex de bataie: supune-te lui Dumnezeu si impotriveste-te diavolului. Cum? Fiind fermi sau tari in credinta, angajati fata de adevar si pastrand o constiinta curata. Care va fi reactia lui Satan? „El va fugi de la voi.” Aceasta este singura afirmatie din tot Noul Testament care ne spune cum sa ne descotorosim de Satan. Nu exista lunii directoare pentru exorcism. Nu exista o strategie elaborata pentru lupta spirituala. nu exista nimic in Scriptura care sa spuna unui credincios sa vorbeasca demonilor, sa-i alunge, sa-i lege sau sa faca altceva de felul acesta.

Cand Isus a fost ispitit de diavol, nu Si-a batut joc de el, nu l-a condamnat, nu l-a legat, nu l-a trimis in adanc, nici n-a „dansat cu pasi marunti pe gatul lui”. El a spus pur si simplu: „Este scris”, apoi a citat un pasaj din Scriptura care se ocupa in mod concret de fiecare ispita. El S-a impotrivit diavolului pur si simplu prin puterea si autoritatea Cuvantului lui Dumnezeu. Acesta a fost singurul mijloc de care S-a folosit Domnul nostru ca sa-l invinga pe Satan. El S-a impotrivit, iar Satan a fugit. Ar trebui remarcat faptul ca pana si acea intalnire era voia lui Dumnezeu, intrucat Ieus a fost condus in ea de catre Spiritul Sfant (Mt. 4: 1).

[articol de John F. MacArthur, O reteta sigura pentru dezastru, Agape 2006, editia I 2007]

Am scris acest articol in serial fiindca se ocupa potrivit de subiectul „luptei cu demonii” avansata de miscari neo-carismatice si in Romania. As vrea ca aceste scurte invataturi sa fie si un semnal de alarma pentru fiecare cititor in vederea evitarii unor conferinte sau intalniri avand acest scop (ascuns sau direct exprimat). In acelasi timp, fie ca invataturile descoperite din Scripturi, lecturand acest articol, sa ne provoace pe fiecare la o viata curata, atenta, la o credinta neprefacuta si crescanda, la o aprovizionare in Cuvant, pentru „ziua cea rea”.

Ma rog si eu, ca dragostea voastra sa creasca, in cunostinta si orice pricepere, ca sa puteti deosebi lucrurile alese si sa stati fermi, in picioare, pana in ziua venirii lui Isus Cristos, dupa ce veti fi biruit totul, prin puterea lui Dumnezeu.

Lupta spirituala: care pe care? [6]

Strategia lui Satan

Este nevoie sa intelegem strategia lui Satan. Unul dintre obiectivele lui principale este acela de a-i orbi pe necredinciosi. 2 Corinteni 4: 3 – 4 spune: „Daca evanghelia noastra este ascunsa, e ascunsa pentru cei care pier, in al caror caz dumnezeul acestei lumi a orbit mintile celor necredinciosi, ca sa nu vada lumina evangheliei gloriei lui Cristos, care este imaginea lui Dumnezeu”. „Dumnezeul acestei lumi” se refera la Satan. El doreste sa-i orbeasca pe necredinciosi prin nestiinta, necredinta, religie falsa, iubire pentru pacat, placere carnala – cu orice mijloc poate folosi in acest sens.

In al doilea rand, strategia lui este aceea de a-i ispiti pe credinciosi. Asa cum L-a ispitit pe Cristos de trei ori, el isi foloseste toate siretlicurile si ingeniozitatea pentru a-i ispiti pe cei alesi. Sa intelegem insa ca nu este neaparat lucrarea diavolului de fiecare data cand suntem ispititi. Iacob 1: 14 – 15 spune: „Fiecare este ispitit cand e antrenat si ademenit de propria lui pofta. Apoi, cand pofta a conceput, da nastere pacatului”. Iacob 4: 1 – 2 spune: „Care este sursa certurilor si conflictelor intre voi?” Diavolul? Nu. „Oare nu este cea a placerilor voastre care se lupta in madularele voastre? Voi poftiti si nu aveti si astfel ucideti. Si sunteti invidiosi si nu puteti obtine, asa ca va luptati si va certati”. Noi suntem perfect in stare sa cadem prada ispitei fara nici un ajutor de la diavol.

Totusi, Satan a introdus in insasi tesatura sistemului mondial toate modalitatile necesare pentru cele mai multe ispite. Ca „dumnezeu al acestei lumi”, el orchestreaza lumea si-si tine activa masinaria sinistra. Oare el personal ii spiteste pe oameni? Da. Anania si Safira sunt exemple din Biserica Primara. Petru i-a spus lui Anania: „De ce ti-a umplut Satan inima ca sa-L minti pe Spiritul Sfant?” (Fapte 5: 3)

Satan foloseste tot ce este in lume: „pofta carnii, pofta ochilor si mandria laudaroasa a vietii” (1 Ioan 2: 16) ca unelte ale ispitirii facute de el. Intrucat noi nu suntem apostoli care sa primim revelatii divine cum a primit Petru, cum putem sti daca ispita este de la Satan insusi, daca o produce un demon, sau daca rezulta din propriile noastre pofte carnale? Nu putem. Dar oare conteaza cu adevarat? Nu. Reactia noastra este aceeasi in fiecare caz: impotrivire.

Strategia lui Satan include si acuzarea credinciosilor. Apocalipsa 12: 10 se refera la el ca la „acuzatorul fratilor” si spune ca „ii acuza zi si noapte inaintea Dumnezeului nostru”. In viziunea lui Zaharia cu marele preot Iosua, Satan era „inaintea ingerului Domnului, si Satan stand la dreapta lui ca sa-l acuze” (Zah. 3: 1). Satan face tot ce poate ca sa-i ispiteasca pe credinciosi, apoi incearca sa-i acuze inaintea lui Dumnezeu.

[articol de John F. MacArthur, O reteta sigura pentru dezastru, Agape 2006, editia I 2007]

Lupta spirituala: care pe care? [5]

Rolul credinciosilor in batalie

Apocalipsa 12 ii mentioneaza intr-adevar pe oameni ca participanti la marea batalie din cer: „Acum au venit salvarea, puterea, Regatul Dumnezeului nostru si autoritatea Cristosului Sau, caci a fost aruncat jos acuzatorul fratilor nostri, care ii acuza zi si noapte inaintea Dumnezeului nostru”. „Fratii” de aici sunt crestini, caci versetul urmator continua sa spuna: „Si ei l-au invins din cauza sangelui Mielului si din cauza Cuvantului marturiei lor si ei nu si-au iubit viata nici chiar pana la moarte”.

Vedem exemple de atac demonic impotriva crestinilor in tot Noul Testament. Lucrul acesta ar putea sa te surprinda, daca ai fost cumva influentat de catre cei ce sustin ca trebuie sa vorbesti demonilor, sa-i „legi”, sa le poruncesti, si asa mai departe; dar, adesea, cei care au fost cei mai eficienti in serviciul Domnului au fost supusi celor mai persistente atacuri satanice. Paul, de exemplu, a scris in 2 Corinteni 12: „Din acest motiv, ca sa nu ma ingamf, mi s-a dat o teapa in carne, un mesager al lui Satan care sa ma loveasca – ca sa nu ma ingamf! In privinta aceasta L-am rugat de trei ori pe Domnul ca sa mi-o ia. Si El mi-a zis: ‘Gratia Mea este suficienta pentru tine, caci puterea este desavarsita in slabiciune.’ De aceea, foarte bucuros ma voi lauda mai degraba cu slabiciunile mele, ca puterea lui Cristos sa locuiasca in mine” (v.7 – 9)

Aceasta este un pasaj fascinant din mai multe motive. Mai intai, sa observam ca cuvantul grec pentru „teapa” nu se refera la un mic spin care te inteapa la deget, ci este o teapa sau tepusa. Paul spune ca ea ii e infipta in carne ca sa-l intepe. Este ceva dureros, chinuitor!

Sa mai observam ca apostolul n-a mustrat mesagerul lui Satan, nu l-a legat, nu i-a poruncit sa faca ceva in numele lui Isus – ba inca nici nu i-a vorbit macar! El n-a folosit nici una dintre metodele sustinute de cei care fac parte astazi din miscarea luptei spirituale. El s-a rugat Domnului!

Mai mult, el n-a obtinut raspunsul dorit. Desi era apostol, este evident ca nu simtea ca are autoritatea spirituala de a „revendica” victoria, vindecarea, ori de a-i porunci lui Satan sa faca ce dorea el. El s-a increzut pur si simplu in Domnul si a indurat teapa satanica in carnea lui, stiind ca scopurile lui Dumnezeu sunt totdeauna juste. Vom examina mai indeaproape acest text monumental in capitolul urmator.

1 Tes. 2: 17 – 18 relateaza un alt incident in care planurile lui Paul au fost dejucate de Satan. Acolo, Paul spune: „Noi, fratilor, dupa ce am fost lipsiti de voi pentru un timp – cu fata, nu cu inima – am fost cu atat mai dornici sa va vedem fata. Caci am dorit sa venim la voi – eu, Paul, cel putin odata – totusi Satan ne-a impiedicat.” Paul, apostolul, nu putuse trece peste acel obstacol de care se folosise Satan ca sa-l impiedice sa-i viziteze pe tesaloniceni. Cu acest prilej cel putin, Paul nu putea sa-l lege pe Satan, sa-l doboare, sa-i darame fortaretele, sa-l ingradeasca sa sa-i zadarniceasca in alt fel eforturile de a-l impiedica.

Daca apostolul n-a avut aceasta putere, este o nebunie curata pentru cei de astazi sa pretinda ca o au. Paul nu l-a putut mustra pe Satan, Arganghelul Mihael n-a vrut sa-l mustre pe Satan. Zaharia ne spune ca nici chiar Cristos inainte de incarnare, intr-o batalie vechitestamentala cu diavolul, nu l-a mustrat direct pe Satan. Citim aceasta relatare in Zaharia 3: 1 – 2.

…

Iata o imagine vechitestamentala a luptei spirituale: Iosua, marele preot evlavios; Cristos, intr-o aparitie preincarnata; si Satan, gata sa-l acuze pe marele preot. Cand Domnul ii vorbeste lui Satan, cuvintele lui sunt identice cu ceea ce ne spune Iuda ca a zis arhanghelul Mihael: „Domnul sa te mustre, Satan!”. Intr-adevar, „Domnul care a ales Ierusalimul sa te mustre!”.

Cum se potriveste aceasta imagine cu invatatura unora de azi care spun ca credinciosii ar trebui sa-l mustre pe Satan? Adevarul e ca acesti oameni nu au nici o baza pentru ceea ce fac. Toate invectivele rostite impotriva diavolului nu au nici un efect. Noi nu-l putem mustra pe Satan. Noi putem sa strigam la Dumnezeu si sa-I cerem Lui sa-l mustre pe diavol. Dar noi nu putem spune: „Satan, te mustru”. Ce-o sa spuna el? „Vai, sunt mustrat!”? Credem oare ca putem spune pur si simplu: „Te leg, Satan!”? si sa ne asteptam sa raspunda: „Vai de mine, s-a terminat cu mine!”? Daca as avea acest fel de autoritate asupra adversarului, l-as reduce permanent la tacere si as pune capat pentru totdeauna amestecului sau diabolic!

Poti sa-ti dai seama de nebunia unei asemenea gandiri? Este absurd sa credem ca ii putem porunci lui Satan. Doar Unul singur poate s-o faca. Daca chiar si apostolul Paul a putut fi impiedicat de Satan si de mesagerul sau cu o teapa, cine suntem noi sa credem ca putem vorbi diavolului si astepta ca el sa se supuna? Daca Paul a trebuit sa se increada in Dumnezeu ca va avea grija de Satan, ce ne face sa credem ca putem sa intervenim si sa luam lupta asupra noastra?

[articol de John F. MacArthur, O reteta sigura pentru dezastru, Agape 2006, editia I 2007]

Lupta spirituala: care pe care? [4]

Tintele lui Satan

Cine sunt tintele lui Satan? Cel dintai a fost copilul femeii: „Dragonul a stat inaintea femeii care era pe punctul de a naste, astfel incat atunci cand va naste sa-i manance copilul”. Acesta este Isus Cristos. Vechiul Testament consemneaza un numar de moduri in care Satan s-a straduit fara succes sa distruga spita mesianica, astfel incat Cristos sa nu se nasca. La nasterea Salvatorului, Herod, a dat ordin ca sa se gaseasca Copilul si sa fie ucis. Aceasta era un complot satanic. Nereusind, diavolul a incercat sa-L invinga pe Isus in desert (Mt. 4: 1 – 11; Lc. 4: 1 – 13). La cruce, dragonul poate ca a crezut ca in cele din urma a reusit sa-L manance pe Copilul femeii, dar Cristos a inviat glorios dintre cei morti. Dupa patruzeci de zile, El S-a inaltat la cer. Asa cum spune Apocalipsa 12: 5: „Copilul ei a fost rapit la Dumnezeu si la tronul Sau.”

Prin urmare, dragonul si-a indreptat atentia spre o a doua tinta – Israelul. Din nou, in Vechiul Testament exista o serie de relatari care descriu eforturile nereusite ale lui Satan de a distruge Israelul. Istoria Israelului incepand cu anul 70 d.Cr. este o cronica a persecutiei si holocaustului. Puterile intunericului au incercat cu furie sa o stearga de pe suprafata pamantului, stiind ca natiunea Israelului este vitala pentru planul etern al lui Dumnezeu, din cauza legamantului facut de El cu Abraham. Masacrul evreilor sub regimul lui Hitler a fost doar cel din urma in multe secole de persecutare motivata demonic a poporului Israel.

Dragonul are o a treia tinta: ingerii sfinti. Versetul 7 spune: „Si in cer a fost razboi, Mihael si ingerii lui luptandu-se cu dragonul. Si dragonul si ingerii lui s-au luptat.” Scopul lui Satan este iarasi acela de a impiedica lucrarea lui Cristos. Intrucat ingerii sunt spirite care Il servesc pe Domnul (Evr. 1: 14), fortele demonice ii ataca (vezi Dan. 10: 13). Desigur, asa cum n-au reusit sa-L distruga pe Cristos, demonii n-ar putea sa-I impiedice total lucrarea, dar Il urasc cu patima pe El si pe tot ce tine de El, astfel incat se opun agentilor Sai.

Razboiul acesta nu este un fleac. Aflam din Scirptura ca ingerii nu se poarta nerespectuos cu Satan. Iuda ne spune ca atunci cand a murit Moise, Satan si Mihael s-au certat pentru corpul lui. Ce a vrut sa faca Satan cu corpul lui Moise? Cine stie? Poate ca a planuit sa nascoceasca vreo minciuna care sa-i faca pe oameni sa creada ca Moise traia inca si sa puna un mesaj satanic in gura lui. Dar Dumnezeu n-a vrut sa se intample asa ceva. El l-a trimis pe Mihael sa se ocupe de Satan.

Iuda 9 ne spune: „Arhanghelul Mihael, cand s-a opus diavolului si s-a cercat cu el pentru corpul lui Moise, n-a indraznit sa rosteasca o judecata blasfematoare, ci a zis: ‘Domnul sa te mustre'”. Nici chiar acest cel mai puternic dintre ingeri n-a mers pana acolo incat sa-l blasteme pe Satan. De ce? Pentru ca Mihael stia ca singura lui atotsuficienta era Dumnezeu. El nu era stapanul lui Satan. Prin urmare, el a spus: „Domnul sa te mustre”.

Sa mai observam ca batalia descrisa in Apocalipsa 12 transcende cu mult sfera fiintelor umane. In viziunea apostolului Ioan nu exista limitari de timp sau spatiu. Aceasta batalie are loc la un nivel cosmic care – desi cu siguranta ca nu exclude lumea oamenilor – este cu mult dincolo de capacitatea noastra de a o intelege sau de a o castiga.

[articol de John F. MacArthur, O reteta sigura pentru dezastru, Agape 2006, editia I 2007]

Lupta spirituala: care pe care? [7]

Cum ne putem lupta cu diavolul?

Este limpede ca credinciosii se afla intr-o lupta spirituala intensa cu fortele raului. Cum ne putem noi lupta cu ele? Daca nu avem nici autoritatea, nici cunostinta de a-i porunci lui Satan, de a-l trimite in adanc sau de a-l mustra altcumva ca sa se supuna, ce trebuie sa facem?

2 Corinteni 10: 3 – 5 este un pasaj cheie: „Desi umblam in carne, nu ne luptam potrivit carnii, caci armele luptei noastre nu sunt ale carnii, ci puterea lor vine de la Dumnezeu pentru distrugerea fortaretelor. Noi nimicim speculatiile si orice lucru inalt ridicat impotriva cunoasterii lui Dumnezeu si luam captiv orice gand spre ascultarea de Cristos.”

Noi nu putem lupta la nivel omenesc. Nu exista tehnici carnale sau cuvinte care pot castiga un razboi spiritual. Noi trebuie sa depindem de armele spirituale si de un plan spiritual de lupta. Atotsuficienta noastra in Cristos include arme care sunt divin de puternice, care pot distruge fortarelete lumii spiritelor si toate gandurile semete si trufase ce se ridica impotriva cunoasterii lui Dumnezeu. Care sunt aceste arme?

Ele nu sunt expresii mistice sau formule verbale. Nu sunt puterea de a mustra sau a porunci demonilor. Aceste arme nu au nimic secret sau misterios. Ele nu sunt complicate. Ce sunt ele?

Efeseni 6: 13 – 18 este poate cel mai cunoscut text privind armele spirituale ale crestinului:

„Luati armura deplina a lui Dumnezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea si sa stati tare dupa ce ati facut totul. Stati deci tari, avandu-va mijlocul incins cu adevarul si avand platosa dreptitudinii, si avand picioarele incaltate cu pregatirea evangheliei pacii; pe langa toate, luind scutul credintei cu care veti putea sa stingeti toate sagetile arzatoare ale celui rau. Si luati coiful salvarii si sabia Spiritului, care este Cuvantul lui Dumnezeu. Rugati-va in orice timp cu orice rugaciune si cerere.”

…

Cum putem folosi aceste arme? Nu tehnica este problema, ci caracterul personal. Sa examinam inca o data 1 Timotei 18 – 19. Paul spune: „Timotei, fiul meu… lupta-te lupta cea buna, pazind credinta si o constiinta curata”. Aceasta arunca o oarecare lumina asupra modului in care sa ne luptam cu diavolul. In loc sa-i vanam pe demonii din jur, incercand sa ne inchipuim numele lor si sa-i gonim de acolo, Paul i-a spus lui Timotei sa se concentreze asupra pazirii credintei (invataturii sanatoase) si a unei constiinte curate (o traire integra, astfel incat constiinta sa nu poata acuza).

Din nou, in 2 Timotei 2: 3 – 4, Paul scrie: „Sufera privatiuni ca un bun soldat al lui Cristos Isus. Nici un soldat in serviciu activ nu se incurca cu treburile vietii, astfel incat sa placa celui care l-a angajat”. Aici avem un alt principiu foarte important pentru succes in lupta impotriva puterilor intunericului: debaraseaza-te de lucrurile lumesti si angajeaza-te sa faci voia Comandantului.

Vezi ce spune Scriptura? Daca nu folosim adevarul, traim adevarul, credem adevarul – daca nu avem o constiinta curata care vine dintr-o traire sfanta si daca nu suntem eliberati de lume ca sa facem voia lui Dumnezeu – nu conteaza ce spunem puterilor intunericului. Castigarea luptei impotriva lui Satan nu presupune revendicarea unei presupuse autoritati inchipuite asupra lui, si trebuie pur si simplu sa urmarim dreptitudinea, sa evitam pacatul si sa stam tare in adevar. Satan nu poate infrange nici un credincios care traieste in felul acesta. Si invers, invatatura gresita si trairea pacatoasa vor faca ca un crestin sa fie vulnerabil, indiferent cate vorbe ar putea spune crezand ca-l asculta Satan.

1 Petru este cat se poate de direct. Satan da tarcoale ca un leu devorator, asa spune apostolul. Ce trebuie sa facem noi? „Sa ne impotrivim lui”. Cum sa facem lucrul acesta? Petru nu ne da vreo formula. Nu spune „Legati-l”. Nu vorbeste despre acest fel de rezistenta. El spune simplu:”Impotriviti-va lui tari in credinta”. Iacob 4: 7 ofera aceeasi strategie: „De aceea, supuneti-va lui Dumnezeu. Impotriviti-va diavolului si el va fugi de la voi”.

Acesta nu este un plan complex de bataie: supune-te lui Dumnezeu si impotriveste-te diavolului. Cum? Fiind fermi sau tari in credinta, angajati fata de adevar si pastrand o constiinta curata. Care va fi reactia lui Satan? „El va fugi de la voi.” Aceasta este singura afirmatie din tot Noul Testament care ne spune cum sa ne descotorosim de Satan. Nu exista lunii directoare pentru exorcism. Nu exista o strategie elaborata pentru lupta spirituala. nu exista nimic in Scriptura care sa spuna unui credincios sa vorbeasca demonilor, sa-i alunge, sa-i lege sau sa faca altceva de felul acesta.

Cand Isus a fost ispitit de diavol, nu Si-a batut joc de el, nu l-a condamnat, nu l-a legat, nu l-a trimis in adanc, nici n-a „dansat cu pasi marunti pe gatul lui”. El a spus pur si simplu: „Este scris”, apoi a citat un pasaj din Scriptura care se ocupa in mod concret de fiecare ispita. El S-a impotrivit diavolului pur si simplu prin puterea si autoritatea Cuvantului lui Dumnezeu. Acesta a fost singurul mijloc de care S-a folosit Domnul nostru ca sa-l invinga pe Satan. El S-a impotrivit, iar Satan a fugit. Ar trebui remarcat faptul ca pana si acea intalnire era voia lui Dumnezeu, intrucat Ieus a fost condus in ea de catre Spiritul Sfant (Mt. 4: 1).

[articol de John F. MacArthur, O reteta sigura pentru dezastru, Agape 2006, editia I 2007]

Am scris acest articol in serial fiindca se ocupa potrivit de subiectul „luptei cu demonii” avansata de miscari neo-carismatice si in Romania. As vrea ca aceste scurte invataturi sa fie si un semnal de alarma pentru fiecare cititor in vederea evitarii unor conferinte sau intalniri avand acest scop (ascuns sau direct exprimat). In acelasi timp, fie ca invataturile descoperite din Scripturi, lecturand acest articol, sa ne provoace pe fiecare la o viata curata, atenta, la o credinta neprefacuta si crescanda, la o aprovizionare in Cuvant, pentru „ziua cea rea”.

Ma rog si eu, ca dragostea voastra sa creasca, in cunostinta si orice pricepere, ca sa puteti deosebi lucrurile alese si sa stati fermi, in picioare, pana in ziua venirii lui Isus Cristos, dupa ce veti fi biruit totul, prin puterea lui Dumnezeu.

Lupta spirituala: care pe care? [6]

Strategia lui Satan

Este nevoie sa intelegem strategia lui Satan. Unul dintre obiectivele lui principale este acela de a-i orbi pe necredinciosi. 2 Corinteni 4: 3 – 4 spune: „Daca evanghelia noastra este ascunsa, e ascunsa pentru cei care pier, in al caror caz dumnezeul acestei lumi a orbit mintile celor necredinciosi, ca sa nu vada lumina evangheliei gloriei lui Cristos, care este imaginea lui Dumnezeu”. „Dumnezeul acestei lumi” se refera la Satan. El doreste sa-i orbeasca pe necredinciosi prin nestiinta, necredinta, religie falsa, iubire pentru pacat, placere carnala – cu orice mijloc poate folosi in acest sens.

In al doilea rand, strategia lui este aceea de a-i ispiti pe credinciosi. Asa cum L-a ispitit pe Cristos de trei ori, el isi foloseste toate siretlicurile si ingeniozitatea pentru a-i ispiti pe cei alesi. Sa intelegem insa ca nu este neaparat lucrarea diavolului de fiecare data cand suntem ispititi. Iacob 1: 14 – 15 spune: „Fiecare este ispitit cand e antrenat si ademenit de propria lui pofta. Apoi, cand pofta a conceput, da nastere pacatului”. Iacob 4: 1 – 2 spune: „Care este sursa certurilor si conflictelor intre voi?” Diavolul? Nu. „Oare nu este cea a placerilor voastre care se lupta in madularele voastre? Voi poftiti si nu aveti si astfel ucideti. Si sunteti invidiosi si nu puteti obtine, asa ca va luptati si va certati”. Noi suntem perfect in stare sa cadem prada ispitei fara nici un ajutor de la diavol.

Totusi, Satan a introdus in insasi tesatura sistemului mondial toate modalitatile necesare pentru cele mai multe ispite. Ca „dumnezeu al acestei lumi”, el orchestreaza lumea si-si tine activa masinaria sinistra. Oare el personal ii spiteste pe oameni? Da. Anania si Safira sunt exemple din Biserica Primara. Petru i-a spus lui Anania: „De ce ti-a umplut Satan inima ca sa-L minti pe Spiritul Sfant?” (Fapte 5: 3)

Satan foloseste tot ce este in lume: „pofta carnii, pofta ochilor si mandria laudaroasa a vietii” (1 Ioan 2: 16) ca unelte ale ispitirii facute de el. Intrucat noi nu suntem apostoli care sa primim revelatii divine cum a primit Petru, cum putem sti daca ispita este de la Satan insusi, daca o produce un demon, sau daca rezulta din propriile noastre pofte carnale? Nu putem. Dar oare conteaza cu adevarat? Nu. Reactia noastra este aceeasi in fiecare caz: impotrivire.

Strategia lui Satan include si acuzarea credinciosilor. Apocalipsa 12: 10 se refera la el ca la „acuzatorul fratilor” si spune ca „ii acuza zi si noapte inaintea Dumnezeului nostru”. In viziunea lui Zaharia cu marele preot Iosua, Satan era „inaintea ingerului Domnului, si Satan stand la dreapta lui ca sa-l acuze” (Zah. 3: 1). Satan face tot ce poate ca sa-i ispiteasca pe credinciosi, apoi incearca sa-i acuze inaintea lui Dumnezeu.

[articol de John F. MacArthur, O reteta sigura pentru dezastru, Agape 2006, editia I 2007]

Lupta spirituala: care pe care? [5]

Rolul credinciosilor in batalie

Apocalipsa 12 ii mentioneaza intr-adevar pe oameni ca participanti la marea batalie din cer: „Acum au venit salvarea, puterea, Regatul Dumnezeului nostru si autoritatea Cristosului Sau, caci a fost aruncat jos acuzatorul fratilor nostri, care ii acuza zi si noapte inaintea Dumnezeului nostru”. „Fratii” de aici sunt crestini, caci versetul urmator continua sa spuna: „Si ei l-au invins din cauza sangelui Mielului si din cauza Cuvantului marturiei lor si ei nu si-au iubit viata nici chiar pana la moarte”.

Vedem exemple de atac demonic impotriva crestinilor in tot Noul Testament. Lucrul acesta ar putea sa te surprinda, daca ai fost cumva influentat de catre cei ce sustin ca trebuie sa vorbesti demonilor, sa-i „legi”, sa le poruncesti, si asa mai departe; dar, adesea, cei care au fost cei mai eficienti in serviciul Domnului au fost supusi celor mai persistente atacuri satanice. Paul, de exemplu, a scris in 2 Corinteni 12: „Din acest motiv, ca sa nu ma ingamf, mi s-a dat o teapa in carne, un mesager al lui Satan care sa ma loveasca – ca sa nu ma ingamf! In privinta aceasta L-am rugat de trei ori pe Domnul ca sa mi-o ia. Si El mi-a zis: ‘Gratia Mea este suficienta pentru tine, caci puterea este desavarsita in slabiciune.’ De aceea, foarte bucuros ma voi lauda mai degraba cu slabiciunile mele, ca puterea lui Cristos sa locuiasca in mine” (v.7 – 9)

Aceasta este un pasaj fascinant din mai multe motive. Mai intai, sa observam ca cuvantul grec pentru „teapa” nu se refera la un mic spin care te inteapa la deget, ci este o teapa sau tepusa. Paul spune ca ea ii e infipta in carne ca sa-l intepe. Este ceva dureros, chinuitor!

Sa mai observam ca apostolul n-a mustrat mesagerul lui Satan, nu l-a legat, nu i-a poruncit sa faca ceva in numele lui Isus – ba inca nici nu i-a vorbit macar! El n-a folosit nici una dintre metodele sustinute de cei care fac parte astazi din miscarea luptei spirituale. El s-a rugat Domnului!

Mai mult, el n-a obtinut raspunsul dorit. Desi era apostol, este evident ca nu simtea ca are autoritatea spirituala de a „revendica” victoria, vindecarea, ori de a-i porunci lui Satan sa faca ce dorea el. El s-a increzut pur si simplu in Domnul si a indurat teapa satanica in carnea lui, stiind ca scopurile lui Dumnezeu sunt totdeauna juste. Vom examina mai indeaproape acest text monumental in capitolul urmator.

1 Tes. 2: 17 – 18 relateaza un alt incident in care planurile lui Paul au fost dejucate de Satan. Acolo, Paul spune: „Noi, fratilor, dupa ce am fost lipsiti de voi pentru un timp – cu fata, nu cu inima – am fost cu atat mai dornici sa va vedem fata. Caci am dorit sa venim la voi – eu, Paul, cel putin odata – totusi Satan ne-a impiedicat.” Paul, apostolul, nu putuse trece peste acel obstacol de care se folosise Satan ca sa-l impiedice sa-i viziteze pe tesaloniceni. Cu acest prilej cel putin, Paul nu putea sa-l lege pe Satan, sa-l doboare, sa-i darame fortaretele, sa-l ingradeasca sa sa-i zadarniceasca in alt fel eforturile de a-l impiedica.

Daca apostolul n-a avut aceasta putere, este o nebunie curata pentru cei de astazi sa pretinda ca o au. Paul nu l-a putut mustra pe Satan, Arganghelul Mihael n-a vrut sa-l mustre pe Satan. Zaharia ne spune ca nici chiar Cristos inainte de incarnare, intr-o batalie vechitestamentala cu diavolul, nu l-a mustrat direct pe Satan. Citim aceasta relatare in Zaharia 3: 1 – 2.

…

Iata o imagine vechitestamentala a luptei spirituale: Iosua, marele preot evlavios; Cristos, intr-o aparitie preincarnata; si Satan, gata sa-l acuze pe marele preot. Cand Domnul ii vorbeste lui Satan, cuvintele lui sunt identice cu ceea ce ne spune Iuda ca a zis arhanghelul Mihael: „Domnul sa te mustre, Satan!”. Intr-adevar, „Domnul care a ales Ierusalimul sa te mustre!”.

Cum se potriveste aceasta imagine cu invatatura unora de azi care spun ca credinciosii ar trebui sa-l mustre pe Satan? Adevarul e ca acesti oameni nu au nici o baza pentru ceea ce fac. Toate invectivele rostite impotriva diavolului nu au nici un efect. Noi nu-l putem mustra pe Satan. Noi putem sa strigam la Dumnezeu si sa-I cerem Lui sa-l mustre pe diavol. Dar noi nu putem spune: „Satan, te mustru”. Ce-o sa spuna el? „Vai, sunt mustrat!”? Credem oare ca putem spune pur si simplu: „Te leg, Satan!”? si sa ne asteptam sa raspunda: „Vai de mine, s-a terminat cu mine!”? Daca as avea acest fel de autoritate asupra adversarului, l-as reduce permanent la tacere si as pune capat pentru totdeauna amestecului sau diabolic!

Poti sa-ti dai seama de nebunia unei asemenea gandiri? Este absurd sa credem ca ii putem porunci lui Satan. Doar Unul singur poate s-o faca. Daca chiar si apostolul Paul a putut fi impiedicat de Satan si de mesagerul sau cu o teapa, cine suntem noi sa credem ca putem vorbi diavolului si astepta ca el sa se supuna? Daca Paul a trebuit sa se increada in Dumnezeu ca va avea grija de Satan, ce ne face sa credem ca putem sa intervenim si sa luam lupta asupra noastra?

[articol de John F. MacArthur, O reteta sigura pentru dezastru, Agape 2006, editia I 2007]

Lupta spirituala: care pe care? [4]

Tintele lui Satan

Cine sunt tintele lui Satan? Cel dintai a fost copilul femeii: „Dragonul a stat inaintea femeii care era pe punctul de a naste, astfel incat atunci cand va naste sa-i manance copilul”. Acesta este Isus Cristos. Vechiul Testament consemneaza un numar de moduri in care Satan s-a straduit fara succes sa distruga spita mesianica, astfel incat Cristos sa nu se nasca. La nasterea Salvatorului, Herod, a dat ordin ca sa se gaseasca Copilul si sa fie ucis. Aceasta era un complot satanic. Nereusind, diavolul a incercat sa-L invinga pe Isus in desert (Mt. 4: 1 – 11; Lc. 4: 1 – 13). La cruce, dragonul poate ca a crezut ca in cele din urma a reusit sa-L manance pe Copilul femeii, dar Cristos a inviat glorios dintre cei morti. Dupa patruzeci de zile, El S-a inaltat la cer. Asa cum spune Apocalipsa 12: 5: „Copilul ei a fost rapit la Dumnezeu si la tronul Sau.”

Prin urmare, dragonul si-a indreptat atentia spre o a doua tinta – Israelul. Din nou, in Vechiul Testament exista o serie de relatari care descriu eforturile nereusite ale lui Satan de a distruge Israelul. Istoria Israelului incepand cu anul 70 d.Cr. este o cronica a persecutiei si holocaustului. Puterile intunericului au incercat cu furie sa o stearga de pe suprafata pamantului, stiind ca natiunea Israelului este vitala pentru planul etern al lui Dumnezeu, din cauza legamantului facut de El cu Abraham. Masacrul evreilor sub regimul lui Hitler a fost doar cel din urma in multe secole de persecutare motivata demonic a poporului Israel.

Dragonul are o a treia tinta: ingerii sfinti. Versetul 7 spune: „Si in cer a fost razboi, Mihael si ingerii lui luptandu-se cu dragonul. Si dragonul si ingerii lui s-au luptat.” Scopul lui Satan este iarasi acela de a impiedica lucrarea lui Cristos. Intrucat ingerii sunt spirite care Il servesc pe Domnul (Evr. 1: 14), fortele demonice ii ataca (vezi Dan. 10: 13). Desigur, asa cum n-au reusit sa-L distruga pe Cristos, demonii n-ar putea sa-I impiedice total lucrarea, dar Il urasc cu patima pe El si pe tot ce tine de El, astfel incat se opun agentilor Sai.

Razboiul acesta nu este un fleac. Aflam din Scirptura ca ingerii nu se poarta nerespectuos cu Satan. Iuda ne spune ca atunci cand a murit Moise, Satan si Mihael s-au certat pentru corpul lui. Ce a vrut sa faca Satan cu corpul lui Moise? Cine stie? Poate ca a planuit sa nascoceasca vreo minciuna care sa-i faca pe oameni sa creada ca Moise traia inca si sa puna un mesaj satanic in gura lui. Dar Dumnezeu n-a vrut sa se intample asa ceva. El l-a trimis pe Mihael sa se ocupe de Satan.

Iuda 9 ne spune: „Arhanghelul Mihael, cand s-a opus diavolului si s-a cercat cu el pentru corpul lui Moise, n-a indraznit sa rosteasca o judecata blasfematoare, ci a zis: ‘Domnul sa te mustre'”. Nici chiar acest cel mai puternic dintre ingeri n-a mers pana acolo incat sa-l blasteme pe Satan. De ce? Pentru ca Mihael stia ca singura lui atotsuficienta era Dumnezeu. El nu era stapanul lui Satan. Prin urmare, el a spus: „Domnul sa te mustre”.

Sa mai observam ca batalia descrisa in Apocalipsa 12 transcende cu mult sfera fiintelor umane. In viziunea apostolului Ioan nu exista limitari de timp sau spatiu. Aceasta batalie are loc la un nivel cosmic care – desi cu siguranta ca nu exclude lumea oamenilor – este cu mult dincolo de capacitatea noastra de a o intelege sau de a o castiga.

[articol de John F. MacArthur, O reteta sigura pentru dezastru, Agape 2006, editia I 2007]