Decaderea omului

Cineva mi-a aratat astazi un videoclip cu el si cativa prieteni beti. Erau dezbracati de la brau in sus si mergeau in patru labe imitand animalele.

Asa au inteles sa se distreze. Vorbesc de oameni asa-zisi „maturi”. Biologic cu siguranta.

In fata unei asemenea realitati, daca ne gandim la faptul ca Dumnezeu vrea sa ne faca mai buni, mai iubitori, sa fim tot mai mult asemenea Lui, vedem foarte clar decaderea omului.

Pai omul merge spre animal, dar Dumnezeu il cheama spre Sine. Omul coboara, dar Dumnezeu vrea sa-l ridice. Si, ca dovada a prostiei nemarginite la care a ajuns, omul spune ca nu exista Dumnezeu, ci din animale suntem, intamplator. Iar aceasta ar fi marea realizare a omului contemporan, marea chibzuire a „oamenilor de stiinta” ca majoritate. Nici vorba de realizare, ci mai degraba o degradare suficient de mare ca asemenea erori sa scurtcircuiteze o gandire pana nu demult normala.

Omul gaseste de bine sa bea, sa nu se mai controleze, sa coboare standardul tot mai mult. Dumnezeu si-l doreste pe om tot mai integru, mai vertical, mai maret. Ce diferenta.

Iar, in fata unei asa de mari decaderi morale, singura salvare este Isus Cristos. Predicati-L pe Cristos lumii! Sa ne traim menirea!

Anunțuri
Publicat în Fără categorie

Generatia bateriilor

Unii spun ca generatia de astazi este capabila sa faca mai multe lucruri in acelasi timp. Ca exponentii ei sunt asa de prinsi in ecoul alergarii stiintifice, mediatice, pe pista globalizarii, incat simplele activitati nu mai sunt de interes.

E privita gresit problema. Ne-ar ajuta sa intelegem mai bine situatia daca am stii ce fel de activitati sunt „plictisitoare” pentru tinerii de astazi. Pai, cititul, documentarea sistematica, efortul sustinut. De fapt, se observa de aici ca nu e vorba despre o vigoare crescanda in noua generatie, ci despre o delasare accentuata. E vorba nu de plictis, ci de lene.

Este o scadere si nu o imbunatatire. Un regres si nu un progres. O mare lipsa si nu un castig.

Ne uitam la unele realitati: vorbire superficiala, smecherisme, vorbe de doi bani, ras excesiv, flirt, nonsalanta, flecarisme etc si ar trebui sa intelegem ca avem de-a face cu niste consecinte grave ale unor lipsuri de neinlocuit.

De ce nu se ridica un tanar in fata perilor albi? De ce e gata sa raspunda obraznic profesorului sau, tatalui sau. De ce parca s-a anulat realitatea diferentelor de varsta? Sunt cauze pentru toate acestea, cauze grave.

Noi credem ca am putea functiona cu baterii. Sa punem bateriile si sa facem un bine, sa cantam o cantare, sa spunem o rugaciune. Si apoi, cand trece timpul alocat, scoatem bateriile si asteptam pentru a le pune la urmatoarea joaca. Mentalitatea aceasta se poate observa in multe „vitrine” din jurul nostru. Sau, poate e la noi?

Vedeti, pe noi Dumnezeu nu ne-a creat cu baterii. Nu asa functionam noi. Noi avem energie si existam aici, in contextul acesta, atata timp cat ne bate inima si ne functioneaza creierul; cat timp suntem „pe coordonatele” stabilite de Dumnezeu. Daca El ne opreste suflarea, la timpul hotarat, nu este in capacitatea noastra sa ne impotrivim in vreun fel. Aceasta inseamna o cu totul alta perspectiva – avem in noi energia sa traim o viata in mod continuu, iar nu secvential.

Este esential. Tot asa trebuie sa ne formam gandirea, viata, trairea. Practic, trebuie sa strangem energie pentru ceea ce facem in viata. In tinerete, mai ales, suntem capacitati sa invatam, sa retinem. Dar nu prostiile de bancuri gratuite de pe internet si nici milioanele de imagini fara vreun folos, care se deruleaza in fata ochilor, in timpul unui film, telenovela, show de „taina” (barfa)…

Tinerilor, sunteti in timpul in care trebuie sa strangeti in voi energia necesara sa traiti valoric. Sa invatati ce-i respectul, ce-i armonia, ce-i rabdarea, ce-i dragostea, ce-i frumusetea adevarata, ce-i jertfa de sine, ce-i vorbirea inteleapta si dreasa cu sare, ce-i bunul simt. Sa strangeti valorile ceresti, bune in voi si nu exprimarile flegmatice debitate de cei care au ca scop sa nu aibe scop, stiu ca nu pot sa-si indeplineasca acest scop, dar in fiecare zi fac tot posibilul sa isi atinga acest tel.

Trebuie ca aceasta generatie sa-si corecteze gandirea. De la paradigma bateriilor si a gandirii si vietuirii secventiale, trebuie sa revina la paradigma soarelui si la gandirea si vietuirea continua. Noi ne nastem si cand murim e gata. La fel si soarele. E un tipar in creatie. Nu putem sa ne zdruncinam sufletul cu aplicatii mecaniciste, invatate de la promotorii valorilor ateistice, comuniste si materialiste.

Daca ne formam si ne pregatim pentru o viata, atunci o vom putea trai cu consecventa, in toate lucrurile. Vom fi calmi si acasa si in public. Vom ierta si familia si vecinii si dusmanii. E vorba de ce este in inima, in minte, in caracter, in noi.

Nu exista bun gust de unica folosinta. Nu este intelepciune instant. Nu avem crestinism la microunde. Sa realizam starea de fata, sa nu le lasam prinsi in mrejele gandirii lumesti contemporane si sa fim crestini autentici, in fiecare zi.

Dar pentru aceasta avem nevoie sa intelegem ca batalia este de lunga durata, tine o viata de om si e vorba de viata noastra. Nu ne putem permite sa o ratam, o a doua santa (a se citi viata) nu vom mai primi. Ar fi simplu sa ne reincarnam intr-un vierme ca am facut multe pacate si apoi, sa redevenim oameni, intr-o alta viata, cine stie cand. Numai ca realitatea bate basmul.

Nu stiu insa daca generatia de astazi realizeaza ca atunci cand se roaga nu e filmata, ca atunci cand face un bine nu e in mijlocul unui interviu, ca atunci cand vorbeste nu i se contorizeaza glumele (dupa criteriul „cate glume proate poti spune, astfel incat majoritatea sa rada”).

Gandeste-te serios la stilul tau de viata. Compara-l cu modul in care a trait Cristos. Vezi vreo diferenta? Ce ar trebui sa faci ca s-o anulezi?

Publicat în Fără categorie

Decaderea omului

Cineva mi-a aratat astazi un videoclip cu el si cativa prieteni beti. Erau dezbracati de la brau in sus si mergeau in patru labe imitand animalele.

Asa au inteles sa se distreze. Vorbesc de oameni asa-zisi „maturi”. Biologic cu siguranta.

In fata unei asemenea realitati, daca ne gandim la faptul ca Dumnezeu vrea sa ne faca mai buni, mai iubitori, sa fim tot mai mult asemenea Lui, vedem foarte clar decaderea omului.

Pai omul merge spre animal, dar Dumnezeu il cheama spre Sine. Omul coboara, dar Dumnezeu vrea sa-l ridice. Si, ca dovada a prostiei nemarginite la care a ajuns, omul spune ca nu exista Dumnezeu, ci din animale suntem, intamplator. Iar aceasta ar fi marea realizare a omului contemporan, marea chibzuire a „oamenilor de stiinta” ca majoritate. Nici vorba de realizare, ci mai degraba o degradare suficient de mare ca asemenea erori sa scurtcircuiteze o gandire pana nu demult normala.

Omul gaseste de bine sa bea, sa nu se mai controleze, sa coboare standardul tot mai mult. Dumnezeu si-l doreste pe om tot mai integru, mai vertical, mai maret. Ce diferenta.

Iar, in fata unei asa de mari decaderi morale, singura salvare este Isus Cristos. Predicati-L pe Cristos lumii! Sa ne traim menirea!

Generatia bateriilor

Unii spun ca generatia de astazi este capabila sa faca mai multe lucruri in acelasi timp. Ca exponentii ei sunt asa de prinsi in ecoul alergarii stiintifice, mediatice, pe pista globalizarii, incat simplele activitati nu mai sunt de interes.

E privita gresit problema. Ne-ar ajuta sa intelegem mai bine situatia daca am stii ce fel de activitati sunt „plictisitoare” pentru tinerii de astazi. Pai, cititul, documentarea sistematica, efortul sustinut. De fapt, se observa de aici ca nu e vorba despre o vigoare crescanda in noua generatie, ci despre o delasare accentuata. E vorba nu de plictis, ci de lene.

Este o scadere si nu o imbunatatire. Un regres si nu un progres. O mare lipsa si nu un castig.

Ne uitam la unele realitati: vorbire superficiala, smecherisme, vorbe de doi bani, ras excesiv, flirt, nonsalanta, flecarisme etc si ar trebui sa intelegem ca avem de-a face cu niste consecinte grave ale unor lipsuri de neinlocuit.

De ce nu se ridica un tanar in fata perilor albi? De ce e gata sa raspunda obraznic profesorului sau, tatalui sau. De ce parca s-a anulat realitatea diferentelor de varsta? Sunt cauze pentru toate acestea, cauze grave.

Noi credem ca am putea functiona cu baterii. Sa punem bateriile si sa facem un bine, sa cantam o cantare, sa spunem o rugaciune. Si apoi, cand trece timpul alocat, scoatem bateriile si asteptam pentru a le pune la urmatoarea joaca. Mentalitatea aceasta se poate observa in multe „vitrine” din jurul nostru. Sau, poate e la noi?

Vedeti, pe noi Dumnezeu nu ne-a creat cu baterii. Nu asa functionam noi. Noi avem energie si existam aici, in contextul acesta, atata timp cat ne bate inima si ne functioneaza creierul; cat timp suntem „pe coordonatele” stabilite de Dumnezeu. Daca El ne opreste suflarea, la timpul hotarat, nu este in capacitatea noastra sa ne impotrivim in vreun fel. Aceasta inseamna o cu totul alta perspectiva – avem in noi energia sa traim o viata in mod continuu, iar nu secvential.

Este esential. Tot asa trebuie sa ne formam gandirea, viata, trairea. Practic, trebuie sa strangem energie pentru ceea ce facem in viata. In tinerete, mai ales, suntem capacitati sa invatam, sa retinem. Dar nu prostiile de bancuri gratuite de pe internet si nici milioanele de imagini fara vreun folos, care se deruleaza in fata ochilor, in timpul unui film, telenovela, show de „taina” (barfa)…

Tinerilor, sunteti in timpul in care trebuie sa strangeti in voi energia necesara sa traiti valoric. Sa invatati ce-i respectul, ce-i armonia, ce-i rabdarea, ce-i dragostea, ce-i frumusetea adevarata, ce-i jertfa de sine, ce-i vorbirea inteleapta si dreasa cu sare, ce-i bunul simt. Sa strangeti valorile ceresti, bune in voi si nu exprimarile flegmatice debitate de cei care au ca scop sa nu aibe scop, stiu ca nu pot sa-si indeplineasca acest scop, dar in fiecare zi fac tot posibilul sa isi atinga acest tel.

Trebuie ca aceasta generatie sa-si corecteze gandirea. De la paradigma bateriilor si a gandirii si vietuirii secventiale, trebuie sa revina la paradigma soarelui si la gandirea si vietuirea continua. Noi ne nastem si cand murim e gata. La fel si soarele. E un tipar in creatie. Nu putem sa ne zdruncinam sufletul cu aplicatii mecaniciste, invatate de la promotorii valorilor ateistice, comuniste si materialiste.

Daca ne formam si ne pregatim pentru o viata, atunci o vom putea trai cu consecventa, in toate lucrurile. Vom fi calmi si acasa si in public. Vom ierta si familia si vecinii si dusmanii. E vorba de ce este in inima, in minte, in caracter, in noi.

Nu exista bun gust de unica folosinta. Nu este intelepciune instant. Nu avem crestinism la microunde. Sa realizam starea de fata, sa nu le lasam prinsi in mrejele gandirii lumesti contemporane si sa fim crestini autentici, in fiecare zi.

Dar pentru aceasta avem nevoie sa intelegem ca batalia este de lunga durata, tine o viata de om si e vorba de viata noastra. Nu ne putem permite sa o ratam, o a doua santa (a se citi viata) nu vom mai primi. Ar fi simplu sa ne reincarnam intr-un vierme ca am facut multe pacate si apoi, sa redevenim oameni, intr-o alta viata, cine stie cand. Numai ca realitatea bate basmul.

Nu stiu insa daca generatia de astazi realizeaza ca atunci cand se roaga nu e filmata, ca atunci cand face un bine nu e in mijlocul unui interviu, ca atunci cand vorbeste nu i se contorizeaza glumele (dupa criteriul „cate glume proate poti spune, astfel incat majoritatea sa rada”).

Gandeste-te serios la stilul tau de viata. Compara-l cu modul in care a trait Cristos. Vezi vreo diferenta? Ce ar trebui sa faci ca s-o anulezi?

Un film pentru credinciosi

In timpul unei discutii pe un blog, cineva a dat adresa unui film despre viata lui Richard Wirmbrand.

Filmul incepe prin marturia scurta a unui fost securist, care s-a intors la Dumnezeu si apoi continua cu intalirea de la Ateneul Roman, intalnire a mai multor frati crestini care si-au amintit de pastorul evreu, dar mai ales de valorile duhovnicesti ai unei vieti traite pentru Dumnezeu.

E o incurajare si pentru noi sa traim pentru Dumnezeu.

Iata adresa:

http://allconnectonline.com/athenaeum_complete.htm

Documentarul e mai lung, ia-ti timp sa-l vezi tot. Merita.

Mult har!

Publicat în Fără categorie

Un film pentru credinciosi

In timpul unei discutii pe un blog, cineva a dat adresa unui film despre viata lui Richard Wirmbrand.

Filmul incepe prin marturia scurta a unui fost securist, care s-a intors la Dumnezeu si apoi continua cu intalirea de la Ateneul Roman, intalnire a mai multor frati crestini care si-au amintit de pastorul evreu, dar mai ales de valorile duhovnicesti ai unei vieti traite pentru Dumnezeu.

E o incurajare si pentru noi sa traim pentru Dumnezeu.

Iata adresa:

http://allconnectonline.com/athenaeum_complete.htm

Documentarul e mai lung, ia-ti timp sa-l vezi tot. Merita.

Mult har!

O descriere a maretiei lui Dumnezeu

Isaia 40 vorbeste despre maretia lui Dumnezeu:

12. „Cine a masurat apele cu mana lui? Cine a masurat cerurile cu palma, si a strans tarana pamantului intr-o treime de masura? Cine a cantarit muntii cu cantarul, si dealurile cu cumpana?

13. Cine a cercetat Duhul Domnului, si cine L-a luminat cu sfaturile lui?

14. Cu cine S-a sfatuit El, ca sa ia invatatura! Cine L-a invatat cararea dreptatii? Cine L-a invatat intelepciunea, si I-a facut cunoscut calea priceperii!

15. Iata, neamurile sunt ca o picatura de apa din vadra, sunt ca praful pe o cumpana; El ridica ostroavele ca un bob de nisip.

Gandeste-te la vastitatae apelor de pe Terra. Gandeste-te la imensitatea intinderilor de spatiu a universului cunoscut. Gandeste-te la cam cat de mult pamant exista pe planeta albastra. Gandeste-te la munti si dealuri. Apoi reciteste acest pasaj atent si vei vedea cat de maret e Dumnezeu.

Dar, El de unde are lumina, intelepciune, invatatura, pricpere? Cine ar fi putut sa-i aduca toate acestea, sau macar una?

Pune o picatura de apa pe un vas si priveste-o atent. Asa este lumea inaintea lui Dumnezeu. Pune un fir de praf pe o cumpana si cantareste-l! Asa este lumea inaintea lui Dumnezeu.

Ce mare e Dumnezeu!

Publicat în Fără categorie