Daca exista Dumnezeu, povestea crestinismului, in esenta lui, este reala, atunci, impotriva oricaror impotriviri, oamenii nu vor gasi nimic la crestinii care incearca sa li se asemene sau sa le ofere o „solutie” pe care au incercat-o deja si, evident, a dat gres mereu si mereu, dar vor gasi totul la acei crestini care isi traiesc viata in contextul absolut al acelui crestinism despre care vorbeam, indiferent de gradul de popularitate. Pentru ca omul pierdut nu cauta pe cineva pierdut, fie acesta imbracat frumos.
Nu greseala este o imagine proasta pentru un crestin, ci acei oameni care au un stil de viata non-crestin prin definitie si care, in acelasi timp, poarta cele mai frumoase haine „crestine”.
Ceea ce mi se pare fascinant la Dumnezeu este decizia absoluta de a-i da libertate omului sa-L respinga, sa-L rastigneasca, sa-L palmuiasca, sa argumenteze cu pieptul umflat impotriva Lui. Este cu totul altceva despre ceea ce stim noi, oamenii, despre aceia dintre noi care ajung „lideri supremi”.
Daca as pune in balanta ura criminala fata de crestini (de exemplu, cea vazuta in tacere de zidurile grotelor comuniste) si tradarea din interior, a doua mi se pare mult mai anormala. Totusi, prin pocainta, Petru a fost mai inalt decat Iuda… Vorbim de tradare in sensul lepadarii, desigur.
Argumentul ca am fost crescuti sa credem ca valorile crestine au fost cele care ne-au facut sa credem in Dumnezeu are doua fete. Este adevarat ca am fost crescuti asa, fiindca este istoric. Nu este adevarat, fiindca, acela care-l aduce, va trebui sa faca fata propriului test atunci cand face aceasta afirmatie, anume ca a fost crescut si influentat sa creada ca valorile crestine au fost cele care ne-au facut sa credem in Dumnezeu… Argumentul, in sine, pare puternic, dar nu dovedeste nimic. El intareste doar faptul ca fiinta umana nu este absoluta sau ca nu exista prin sine insasi.
In discutie, cel care este sfidat de interlocutorul sau printr-o argumentare impusa cu forta si prin care acesta din urma se disculpa, ar trebui mai degraba sa fie calm si nu in defensiva. El nu se apara, primeste linistit atacurile celui care vrea doar sa se simta bine fiindca nu ii mai spune nimeni adevarul despre el. Altfel, atunci cand cineva iti spune adevarul despre tine, e destul de probabil ca ai gasit daca nu un prieten, atunci pe cineva care se poarta cu prietenie cu tine.
Cel care cauta argumente pentru a-si atinge scopul are o logica slaba. Cel care, nu in sens machiavelic, nu are argumente pentru a-si atinge scopul, are un scop slab. Cel care poate sa se fereasca de ambele este intelept.
In totalitarism, oamenii au fost fortati, dar uciderea lor arata tocmai incapacitatea de a-i constrange. In capitalism, fractionarea societatii, formarea aparent aleatorie a inca unei grupari, a inca unei grupari, arata cat de incapabili sunt oamenii de a nu se lasa manipulati. Daca privim aceste doua sisteme in doua vase diferite, le putem compara. Daca, insa, le punem in aceeasi istorie, vom avea si posibilitatea unei complementaritati descendente, cand subiectul are doua curti, separate de o usa ingusta si cand, batut si torturat in una dintre acestea, alearga in a doua, unde este lasat in pace, fara sa se gandeasca la posibilitatea ca aici, in libertate, este, de fapt, ingradit.
In comunism, crestinii au trebuit sa invete sa traiasca cu demnitate sub opresiune. Acum, trebuie sa invete sa traiasca fara opresiune. Ideea de „libertate” in sensul organizarii statale sau chiar dincolo de stat si a relatiei dintre aceasta organizare si crestin este o greseala logica gaunoasa in contextul realitatii pe care acesta spune ca o traieste. Cand predicatorii din Romania slaveau libertatea post-decembrista, contribuiau doar la delasarea Bisericii si la starea ei de astazi. E adevarat, cei oprimati au avut dreptate sa se bucure, insa doar ei au inteles cum.
Toti stim intamplarea cu David si Goliat. Tendinta, pentru cei mai multi, este sa faca ce a facut David. Problema, insa, este inteleasa gresit. Important este sa fii ca David, nu sa faci ce a facut el. Si, cu mult mai greu… David nu este cunoscut de Dumnezeu in Biblie ca omul care l-a ucis pe Goliat, ci ca omul dupa inima lui Dumnezeu.
Ascultarea Credintei 