Ascendenții mei au format familii numeroase, de peste 6 copii. Bunica mea a rămas văduvă la jumătatea vieții. La bătrânețe nu o puteam convinge să nu ne mai slujească. Părinții mei, intelectuali, au muncit să ne crească, pe mine, pe fratele meu și pe sora mea, și să ne educe. Pentru mine a fost o normalitate să mă căsătoresc. Nu am înțeles niciodată cum mă poate iubi liber o fată, acum soția mea, e un mister. Avem și doi copii.
Vremurile nu au fost întotdeauna bune. Noi n-am știut asta. Se pricep ei, bunicii și părinții, să dea copiilor o lume mai bună decât o au în realitate. Jocurile noastre se desfășurau pe un domeniu impresionant, cuprins din toate grădinile și curțile vecinilor aflate de-a lungul a două străzi. Vecini buni, aș zice.
Bunica nu mai e aici. N-aș putea să descriu clipele în care ne-am luat rămas bun și gravitatea din vocea ei: „Să fii credincios, Sandule, puiul meu!”. S-a dus Acasă.
Mă fascinează căsătoria, familia, iubirea asta tainică. Și m-am cutremurat când am aflat că, în creștinism, învățătura apostolilor lui Cristos privește unirea între un bărbat și o femeie în corespondență cu relația de adevărată taină dintre Cristos și Biserica Sa.
Vreau să respect instituția căsătoriei în care soția mea a crezut atunci când am format o familie, pentru ea. Vreau să păstrez puritatea și valoarea ei și pentru copiii mei, pentru că sunt tot mai uimit de calitatea sa unică, mereu revelatoare. Vreau să fac cinste căsătoriei părinților mei, fiindcă exist. Vreau să cinstesc memoria jertfel bunicii mele și a soțului ei, a cărui demnitate nu scade cu nimic dacă l-am cunoscut eu prea puțin. Vreau să nu uit de înaintașii care nu și-au părăsit copii nici atunci când singura mâncare erau rădăcinile comestibile de pe dealurile acestor meleaguri. Vreau să aibă ce să vadă la mine frații mei mai mici, care-s mai mari. Vreau să cinstesc înalta însoțire a Celui care S-a dat pentru noi. Vreau să fie mulțumiți și vecinii, că nu ne-au lăsat să le dripim degeaba grădinile, când credeam că nu ne văd.
Nu știu dacă voi putea, dar asta e năzuința mea.
Pentru că banii nu pot cumpăra dragostea și nu pot realiza scenariul perfect al familiei.
Pentru că viața a pornit de la Dumnezeu și s-a transformat într-un fluviu pe care nu-l mai poate stăvili nimeni, astăzi.
Pentru că nu suntem numai trupuri și chimie. Suntem mai mult decât atât și, oricât de grele sunt întrebările existențiale, puterea vieții învinge.
Ascultarea Credintei 