Daca am sa plec…

Daca am sa plec…

Daca am sa plec…

Biserica [4]

Am vazut ce inseamna Biserica. Acum, sa punem cateva intrebari.

1. Deci, nu mai trebuie sa fie beserici in case?
Nu. Aceasta a fost intr-o perioada in timpul formarii a ceea ce inseamna cu adevarat Biserica. Se mai practica astazi datorita intelegerii partiale a Faptelor Apostolilor. In acelasi timp, expresia „Biserica in case” este posibila. Nu „biserici in case”, ci „Biserica in case”. Biserica este formata din credinciosi, presbiteri, diaconi (vezi cum incepe Filipeni, epistola scrisa in vremea in care lucrarea apostolului Pavel era in a doua ei parte, spre sfarsit). Atentie la epistola lui Petru (prima), unde observam ca exista o mare prigoana si ca crestinii sunt imprastiati. De data aceasta, Petru le scrie si presbiterilor (ceea ce denota existenta lor si faptul ca exista aceasta comunitate a Bisericii nedivizata in vreun fel). O prigoana ca in cazul Bisericii din Ierusalim, dar alte conditii decat atunci. Acum Biserica era deja formata. Epistola lui Petru este una tarzie.

2. Ce inseamna „Biserica in case”?
Biblic, putem sa ne intalnim in grupuri, atent alese si supravegheate de presbiteri, avand ca scop partasia, dar nu formarea unor alte Biserici, in orice sens am intelege aceasta. Nu ma refer aici la plantarea de Biserica.

3. Este pastorul de astazi presbiterul biblic?
Nu stiu. Nadajduiesc ca pastorul tau sa fie! Cateva remarci insa. Alegerea pastorilor trebuie si ea facuta dupa modul in care se aleg presbiterii. Exista o ceata a presbiterilor intr-o Biserica si acestia trebuie sa conlucreze aceluiasi scop. Printre ei este si pastorul biblic. Ramane de vazut in fiecare Biserica, daca pastorul este sau nu cine trebuie sa fie. Ar trebui sa fie evident, dupa un timp de slujire, nu?

4. Cine stabileste regulile?
Biblia. Si astazi au ramas aceleasi.

Biserica Emergenta incearca redefinirea a ceea ce inseamna Biserica. Dar noi avem definitia ei corecta.

Exista anumite baze, de unde se pleaca. Exista un deficit de intelegere in ce priveste Biserica. Ei se folosesc de anumite lucruri bune pentru a organiza ceva gresit. Traditia omeneasca a facut din Biserica o cladire, o bazilica. Unii se folosesc de aceasta pentru a simula o trezire, dar nu fac decat sa alunece in erezie. Biserica ramane Biserica.

Dupa cum Israel a ramas Israel si cand a trecut in vremuri de erezie si departare de Dumnezeu, la fel este si cu Biserica. Poate fi apostata, sau nu. Dar nu se poate forma o alta Biserica, la fel ca in Faptele Apostolilor. Pur si simplu!

Nu am pretentia ca am abordat subiectul din toate punctele de vedere. Dar am incercat sa subliniez ce inseamna Biserica, in definitia corecta. Desigur, s-au adaus multe la Biserica dupa perioada canonica a scrierii Noului Testament. Dar acestea sunt dincolo de definitia apostolica si nu pot fi luate in considerare daca vrem sa vorbim despre o Biserica asa cum trebuie sa fie ea.

Daca luam tot Noul Testament vom gasi intelegerea corecta a ceea ce inseamna Biserica.

Biserica [3]

In aproximativ 20 de ani de la inaltarea Domnului Isus si coborarea Duhului Sfant, apostolii au facut ucenici in multe localitati din vremea aceea. Deja prima generatie de crestini aveau cu ei ucenici pe care-i pregateau sa le ia locul.

Perspectiva ucenicizarii se contura pentru prima oara in istoria Bisericii. In acelasi timp, a aparut nevoia vizitarii Bisericilor formate in aceasta perioada. Faptele Apostolilor ne descrie calatoriile apostolului Pavel dincolo de granitele Israelului.

Noi provocari au aparut. Inca din vremea Bisericii din Ierusalim, diavolul apare si el in scena. Ne amintim acum de Anania si Safira. A fost nevoie de autoritatea si interventia lui Petru pentru ca lucrurile sa fie transate atunci.

Acum, Petru se apropia de sfarsitul vietii. La fel si apostolul Pavel. In aceste conditii, constientizand nevoia bisericilor locale de a pastra linia trasata de Domnul Isus si apoi de apostoli, au fost scrise diverse epistole si a fost stabilita o anumita ordine in bisericile locale, ordine necesara si importanta in planul lui Dumnezeu. Inca nu se sfarsise aceasta perioada a istoriei canonice a Bisericii. Inca nu avem imaginea corecta cu privire la ce inseamna o biserica.

Astfel ca, apostolii au stabilit ca in fiecare localitate unde au fost puse bazele unei Biserici (Adunari), sa fie oameni maturi in credinta (ceea ce s-a intamplat nu chiar din prima zi, probabil), care sa fie atenti la turma, sa supravegheze cresterea spirituala, sa vegheze la fiecare membru al bisericii locale pentru a nu aparea eroarea, pacatul, minciuna, invatatura mincinoasa (erezia).

In fiecare Biserica au fost pusi, astfel, presbiteri, batrani ai Bisericii, oameni alesi dupa niste criterii foarte clare, stricte si cunoscute de noi astazi. Presbiterii mai sunt cunoscuti in Noul Testament si sub denumirea de episcopi. Ei aveau rolul de a supraveghea turma.

Fapte 20 este de remarcat in istorie fiind relatata aici o cuvantare a lui Pavel. Apoi, Timotei si Tit (vezi cartile cu acelasi nume) au fost lasati (trimisi) de Pavel in Efes si Creta pentru a pune lucrurile in ordine (dupa cum se intampla deja in toate Bisericile). In ce consta aceasta – presbiteri in fiecare cetate! Oriunde exista o Biserica trebuiau sa existe presbiteri.

Cum sa fie un presbiter gasim atat in 1 Timotei, cat si in Tit.

Pe langa presbiteri, inca din prima perioada a Faptelor Apostolilor gasim un alt grup de slujitori speciali in Biserica – diaconii. Diaconii se ocupau de lucrurile administrative. Trebuiau sa fie si ei alesi cu mare atentie, fiind nevoie de oameni de caracter, care sa nu se compromita si care sa foloseasca finantele intr-un mod corespunzator, curat si dupa voia lui Dumnezeu. Presbiterii erau, asadar, cei care se ocupau cu sufletele ucenicilor, in planul lui Dumnezeu, in lucrarea de formare si zidire a Bisericii, iar diaconii se ocupau, tot in cadrul Adunarii (Bisericii) de lucrurile administrative.

Tot canonul Noului Testament ne prezinta o astfel de Biserica. Acum imaginea este de ansamblu si putem sa dam o definitie corecta a Bisericii. Biserica nu este Biserica din Ierusalim. Nu este nici cea din timpul primai mari prigoane asupra crestinilor (cand au fost 3-4 biserici locale). Nu este nici Biserica din timpul primilor crestini dintre natiuni. Nu este Biserica din vremea in care se relateaza despre Apolo in Fapte. Da, toate erau biserici reale, dar in formare.

Trebuie sa intelegem ca pogorarea Duhului Sfant a fost un eveniment unic in istorie. Ca atare, el nu se mai repeta. Pe cale de consecinta, nu se mai repeta nici unul din pasii necesari formarii depline a ceea ce a fost Biserica in momentul cand apostolii si-au terminat lucrarea de apostolat. Astfel, din momentul in care apostolii au terminat de definit Biserica, Biserica trebuie sa fie prezervata astfel.

Asadar, acum avem imaginea corecta a ceea ce inseamna Biserica lui Cristos, in ce priveste organizarea conforma darurilor spirituale.

Avem asadar biserici locale, care au presbiteri si diaconi (cel putin presbiteri), membrii care au diverse daruri spirituale si unde alti convertiti ajung sa fie membrii, prin primirea credintei adevarului. In acelasi timp, trebuie sa subliniez ca apostolul Pavel i-a investit cu atoritate pe Timotei si pe Tit (de exemplu) sa organizeze bisericile in lipsa lui. Desigur, aceasta dupa un timp de formare a acestora (ani de zile). O lucrare importanta a presbiterilor este aceea de pastorire a turmei Domnului.

Intelegem ca au existat anumite persoane pregatite special pentru a stabiliza Biserica asa cum ar trebui ea sa fie. Ei, desi au fost tineri in vremea aceea, au fost suficient de maturi spiritual pentru a primi autoritate chiar si asupra presbiterilor, prin scrierile lui Pavel sau marturia sa directa, verbala.

Aplicand aceasta la noi, intelegem ca anumiti presbiteri pot primi autoritate prin Cuvant, pentru a supraveghea toate lucrarea. Exista criterii pentru alegerea presbiterilor. Acesta este rolul unui pastor, dupa cum inteleg eu Scriptura, acela de a-i echipa pe sfinti de asa maniera incat planul lui Dumnezeu cu Biserica sa se realizeze concret in fiecare congregatie. Nu este gresit nici ca doi presbiteri sa carmuiasca o Biserica. Sau mai multi.

Aceasta este imaginea canonica a Bisericii.

Biserica [4]

Am vazut ce inseamna Biserica. Acum, sa punem cateva intrebari.

1. Deci, nu mai trebuie sa fie beserici in case?
Nu. Aceasta a fost intr-o perioada in timpul formarii a ceea ce inseamna cu adevarat Biserica. Se mai practica astazi datorita intelegerii partiale a Faptelor Apostolilor. In acelasi timp, expresia „Biserica in case” este posibila. Nu „biserici in case”, ci „Biserica in case”. Biserica este formata din credinciosi, presbiteri, diaconi (vezi cum incepe Filipeni, epistola scrisa in vremea in care lucrarea apostolului Pavel era in a doua ei parte, spre sfarsit). Atentie la epistola lui Petru (prima), unde observam ca exista o mare prigoana si ca crestinii sunt imprastiati. De data aceasta, Petru le scrie si presbiterilor (ceea ce denota existenta lor si faptul ca exista aceasta comunitate a Bisericii nedivizata in vreun fel). O prigoana ca in cazul Bisericii din Ierusalim, dar alte conditii decat atunci. Acum Biserica era deja formata. Epistola lui Petru este una tarzie.

2. Ce inseamna „Biserica in case”?
Biblic, putem sa ne intalnim in grupuri, atent alese si supravegheate de presbiteri, avand ca scop partasia, dar nu formarea unor alte Biserici, in orice sens am intelege aceasta. Nu ma refer aici la plantarea de Biserica.

3. Este pastorul de astazi presbiterul biblic?
Nu stiu. Nadajduiesc ca pastorul tau sa fie! Cateva remarci insa. Alegerea pastorilor trebuie si ea facuta dupa modul in care se aleg presbiterii. Exista o ceata a presbiterilor intr-o Biserica si acestia trebuie sa conlucreze aceluiasi scop. Printre ei este si pastorul biblic. Ramane de vazut in fiecare Biserica, daca pastorul este sau nu cine trebuie sa fie. Ar trebui sa fie evident, dupa un timp de slujire, nu?

4. Cine stabileste regulile?
Biblia. Si astazi au ramas aceleasi.

Biserica Emergenta incearca redefinirea a ceea ce inseamna Biserica. Dar noi avem definitia ei corecta.

Exista anumite baze, de unde se pleaca. Exista un deficit de intelegere in ce priveste Biserica. Ei se folosesc de anumite lucruri bune pentru a organiza ceva gresit. Traditia omeneasca a facut din Biserica o cladire, o bazilica. Unii se folosesc de aceasta pentru a simula o trezire, dar nu fac decat sa alunece in erezie. Biserica ramane Biserica.

Dupa cum Israel a ramas Israel si cand a trecut in vremuri de erezie si departare de Dumnezeu, la fel este si cu Biserica. Poate fi apostata, sau nu. Dar nu se poate forma o alta Biserica, la fel ca in Faptele Apostolilor. Pur si simplu!

Nu am pretentia ca am abordat subiectul din toate punctele de vedere. Dar am incercat sa subliniez ce inseamna Biserica, in definitia corecta. Desigur, s-au adaus multe la Biserica dupa perioada canonica a scrierii Noului Testament. Dar acestea sunt dincolo de definitia apostolica si nu pot fi luate in considerare daca vrem sa vorbim despre o Biserica asa cum trebuie sa fie ea.

Daca luam tot Noul Testament vom gasi intelegerea corecta a ceea ce inseamna Biserica.

Biserica [3]

In aproximativ 20 de ani de la inaltarea Domnului Isus si coborarea Duhului Sfant, apostolii au facut ucenici in multe localitati din vremea aceea. Deja prima generatie de crestini aveau cu ei ucenici pe care-i pregateau sa le ia locul.

Perspectiva ucenicizarii se contura pentru prima oara in istoria Bisericii. In acelasi timp, a aparut nevoia vizitarii Bisericilor formate in aceasta perioada. Faptele Apostolilor ne descrie calatoriile apostolului Pavel dincolo de granitele Israelului.

Noi provocari au aparut. Inca din vremea Bisericii din Ierusalim, diavolul apare si el in scena. Ne amintim acum de Anania si Safira. A fost nevoie de autoritatea si interventia lui Petru pentru ca lucrurile sa fie transate atunci.

Acum, Petru se apropia de sfarsitul vietii. La fel si apostolul Pavel. In aceste conditii, constientizand nevoia bisericilor locale de a pastra linia trasata de Domnul Isus si apoi de apostoli, au fost scrise diverse epistole si a fost stabilita o anumita ordine in bisericile locale, ordine necesara si importanta in planul lui Dumnezeu. Inca nu se sfarsise aceasta perioada a istoriei canonice a Bisericii. Inca nu avem imaginea corecta cu privire la ce inseamna o biserica.

Astfel ca, apostolii au stabilit ca in fiecare localitate unde au fost puse bazele unei Biserici (Adunari), sa fie oameni maturi in credinta (ceea ce s-a intamplat nu chiar din prima zi, probabil), care sa fie atenti la turma, sa supravegheze cresterea spirituala, sa vegheze la fiecare membru al bisericii locale pentru a nu aparea eroarea, pacatul, minciuna, invatatura mincinoasa (erezia).

In fiecare Biserica au fost pusi, astfel, presbiteri, batrani ai Bisericii, oameni alesi dupa niste criterii foarte clare, stricte si cunoscute de noi astazi. Presbiterii mai sunt cunoscuti in Noul Testament si sub denumirea de episcopi. Ei aveau rolul de a supraveghea turma.

Fapte 20 este de remarcat in istorie fiind relatata aici o cuvantare a lui Pavel. Apoi, Timotei si Tit (vezi cartile cu acelasi nume) au fost lasati (trimisi) de Pavel in Efes si Creta pentru a pune lucrurile in ordine (dupa cum se intampla deja in toate Bisericile). In ce consta aceasta – presbiteri in fiecare cetate! Oriunde exista o Biserica trebuiau sa existe presbiteri.

Cum sa fie un presbiter gasim atat in 1 Timotei, cat si in Tit.

Pe langa presbiteri, inca din prima perioada a Faptelor Apostolilor gasim un alt grup de slujitori speciali in Biserica – diaconii. Diaconii se ocupau de lucrurile administrative. Trebuiau sa fie si ei alesi cu mare atentie, fiind nevoie de oameni de caracter, care sa nu se compromita si care sa foloseasca finantele intr-un mod corespunzator, curat si dupa voia lui Dumnezeu. Presbiterii erau, asadar, cei care se ocupau cu sufletele ucenicilor, in planul lui Dumnezeu, in lucrarea de formare si zidire a Bisericii, iar diaconii se ocupau, tot in cadrul Adunarii (Bisericii) de lucrurile administrative.

Tot canonul Noului Testament ne prezinta o astfel de Biserica. Acum imaginea este de ansamblu si putem sa dam o definitie corecta a Bisericii. Biserica nu este Biserica din Ierusalim. Nu este nici cea din timpul primai mari prigoane asupra crestinilor (cand au fost 3-4 biserici locale). Nu este nici Biserica din timpul primilor crestini dintre natiuni. Nu este Biserica din vremea in care se relateaza despre Apolo in Fapte. Da, toate erau biserici reale, dar in formare.

Trebuie sa intelegem ca pogorarea Duhului Sfant a fost un eveniment unic in istorie. Ca atare, el nu se mai repeta. Pe cale de consecinta, nu se mai repeta nici unul din pasii necesari formarii depline a ceea ce a fost Biserica in momentul cand apostolii si-au terminat lucrarea de apostolat. Astfel, din momentul in care apostolii au terminat de definit Biserica, Biserica trebuie sa fie prezervata astfel.

Asadar, acum avem imaginea corecta a ceea ce inseamna Biserica lui Cristos, in ce priveste organizarea conforma darurilor spirituale.

Avem asadar biserici locale, care au presbiteri si diaconi (cel putin presbiteri), membrii care au diverse daruri spirituale si unde alti convertiti ajung sa fie membrii, prin primirea credintei adevarului. In acelasi timp, trebuie sa subliniez ca apostolul Pavel i-a investit cu atoritate pe Timotei si pe Tit (de exemplu) sa organizeze bisericile in lipsa lui. Desigur, aceasta dupa un timp de formare a acestora (ani de zile). O lucrare importanta a presbiterilor este aceea de pastorire a turmei Domnului.

Intelegem ca au existat anumite persoane pregatite special pentru a stabiliza Biserica asa cum ar trebui ea sa fie. Ei, desi au fost tineri in vremea aceea, au fost suficient de maturi spiritual pentru a primi autoritate chiar si asupra presbiterilor, prin scrierile lui Pavel sau marturia sa directa, verbala.

Aplicand aceasta la noi, intelegem ca anumiti presbiteri pot primi autoritate prin Cuvant, pentru a supraveghea toate lucrarea. Exista criterii pentru alegerea presbiterilor. Acesta este rolul unui pastor, dupa cum inteleg eu Scriptura, acela de a-i echipa pe sfinti de asa maniera incat planul lui Dumnezeu cu Biserica sa se realizeze concret in fiecare congregatie. Nu este gresit nici ca doi presbiteri sa carmuiasca o Biserica. Sau mai multi.

Aceasta este imaginea canonica a Bisericii.

Biserica [2]

Este important acum sa facem o distinctie in ce priveste istoria bisericii. Trebuie sa remarcam ca a existat o vreme, in care s-a scris canonul Noului Testament. Corespunzator acestei perioade voi exista ceea ce numesc istoria canonica a Bisericii.

De ce este important aceasta? Fiindca Dumnezeu nu a pus dintr-o data Biserica asa cum o vroia. Dar nici nu a format Biserica in sute de ani. Dumnezeu ne-a descoperit cum trebuie sa fie Biserica si ce inseamna de fapt Biserica (ne-a definit-o) in chiar perioada aceasta a scrierii Noului Testament, in chiar istoria canonica a Bisericii.

Ei bine, in primele zile exista doar o singura Biserica. E vorba de Biserica din Ierusalim. Ei erau impreuna mai mereu. Era o adunare mare de oameni cand se strangeau toti… Mai ales dupa ce s-au pocait primii peste cinci mii de oameni, in ziua Cincizecimii!

Inseamna pentru aceasta ca toate bisericile trebuie sa fie de minim cincii mii si ca trebuie ca pe pamantul acesta sa exista doar o singura biserica si ca doar acolo ne putem strange impreuna? Ar fi un dezastru total. Nu putem sa luam definitia completa a Bisericii doar din Fapte 2. Trebuie sa cercetam in continuare.

Din acest motiv am subliniat ca insemnatatea Bisericii nu este luata dintr-o frantura de pasaj. Doctrina (invatatura) despre Biserica este redata intr-o perioada de cativa zeci de ani, timp in care s-a scris Noul Testament.

Astfel ca, Biserica reala, canonica, nu este cea din Fapte 2. Acolo este doar Biserica in prima ei faza, in formare.

Urmeaza prima mare prigoana din istoria Bisericii. Tot in Ierusalim, evident. Pentru prima oara, crestinii implinesc porunca Domnului Isus de a face ucenici, dincolo de granitele Ierusalimului. Porunca spunea „incepand din Ierusalim…”. Ei, intr-adevar, au inceput din Ierusalim. Dar, odata cu prigoana ei au ajuns in Samaria, in Iudeea, asa cum cerea si porunca.

Pentru prima data au existat cel putin doua locuri diferite in care erau comunitati de crestini. Si au inceput sa apara astfel ceea ce numim „biserici locale”. Acum nu mai era doar Biserica din Ierusalim. Daca studiem cartea Faptele Apostolilor vedem ca Biserica din Ierusalim nu a incetat sa exista odata cu aceasta mare prima prigoana. Ea a ramas. Da, multi au plecat in alte locuri, dar unii au ramas, printre care si apostolii. Exista, asadar, Biserica din Ierusalim, dar si cea din Samaria si cea din Iudeea. Apoi se arata despre cea din Galileea.

Apoi apostolii sunt chemati spre neamuri. Tineti minte de Petru si vedenia sa cu animalele necurate. Apoi Dumnezeu Il intalneste pe Saul, pe care-l face apostolul Pavel, dupa planul Sau vesnic. El devina, dupa chemarea divina, apostolul neamurilor. Astfel, a inceput Evanghelia sa calatoreasca, dupa porunca Domnului, spre marginile pamantului (pana la marginile pamantului).

Pentru prima data, asadar, apar biserici de non-evrei. Si chiar biserici mixte.

Aceasta perioada de tranzitie de la Ierusalim spre restul lumii si de la evrei spre natiuni este caracterizata de cateva elemente importante in ce priveste Biserica:
– apar bisericile locale;
– apar intalnirile numite „in case”;

Uneori in diversele locuri unde au fost imprastiati crestinii din cauza prigoanei nu existau sinagogi (acolo se strangeau crestinii evrei, de obicei, la inceput) si erau chiar printre natiuni, neexistand nici un sens pentru care crestinii iudei sa amestece lucrurile intre crestinism si iudaism (sau religia mozaica). Din acest motiv se strangeau in casele unora dintre ei, cati puteau, cum era nevoie. Exista astfel expresia „biserica din casa lui…”.

Biserica [1]

Cuvantul „biserica” in limba romana provine din latinescul „basilica”. Bazilica era un edificiu public la romani, in forma dreptunghiulara, cu interiorul impartit in mai multe parti (trei sau cinci) prin siruri de coloane, care servea ca loc de judecata, bursa comerciala sau loc de adunari.

In perioada medievala, acest cu acest nume au fost desemnate locasurile de cult in catolicism.

Cuvantul grecesc (limba in care a fost scris Noul Testament) pentru „biserica” (din care e tradus astfel in limba romana) este „ekklesia” care inseamna in sens uzual „adunare” (de exemplu o adunare de oameni). Este posibil ca de aici sa se fi ajuns la denumirea de bazilica (vezi definitia de mai sus).

Oricum ar fi insa, prima invatatura importanta pe care o gasim in Noul Testament in ce priveste Biserica este ca ea este in cel mai pur sens o adunare. Biserica inseamna adunare. Adunarea cui?

Prima biserica mentionata in Biblie si prima biserica din istoria bisericii este Biserica din Ierusalim. Citind Faptele Apostolilor observam cum o caracteristica a acestei biserici era faptul ca membrii ei se strangeau in mod regulat. Cand textul grecesc se refera la Biserica intotdeauna spune „adunare”.

Primul lucru pe care-l invatam despre biserica, esential, este ca ea presupune o adunare. Intrebarea naturala este cine se aduna, sau, altfel spus, cine formeaza Biserica.

Dar vom discuta despre aceasta mai tarziu. Acum este important sa intelegem ca Biserica nu este o cladire (desi bazilica este, de unde si cuvantul in limba romana). Biserica este asemanata cu o cladire, dar pietrele ei sunt pietre vii si fundamentul ei este format din apostoli si proroci, piatra din capul unghiului fiind Insus Domnul Cristos Isus.

Se impun astfel mai multe intrebari. As vrea sa discut cateva.

1. E corect sa mai numim o cladire biserica?
Daca ne referim la biserica asa cum este ea definita in Noul Testament, nu, nu este corect. Pentru ca pur si simplu Noul Testament NU se refera niciunde la Biserica in sens de cladire, decat comparativ, cum am spus deja.

Avand in vedere consideratiile de natura lingvistica, este totusi corect sa numesti o cladire „biserica” (in limba romana).

2. Atunci cladirea pe care o numesc unii biserica e ca orice alta cladire?
Nu. Cladirea pe care noi, in mod civilizat si necesar o folosim pentru intalnirile noastre este un loc special inchinat lui Dumnezeu. Si, intr-un sens foarte specific, cladirea aceasta este chiar casa lui Dumnezeu. Si aceasta pentru ca am inchinat-o Domnului, am dedicat-o pentru aceasta. Dar, astazi, in vremea Bisericii, singura casa a lui Dumnezeu pe care o zideste El este Biserica, trupul viu al lui Cristos Isus.

3. Atunci pot sa fac ce vreau si sa vin oricum la biserica?
Nu. Fiindca vorbim aici de strangerea Bisericii. Cu atat mai mult in locul inchiant strangerii acesteia noi trebuie sa aratam respect si reverenta, cu cat sta in mijlocul celor rascumparati de Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos. Acolo este prezent, in aceasta Adunare, Duhul Sfant al lui Dumnezeu, in mod real. Intr-un astfel de loc, unde se strange Biserica, nimeni nu poate sa vina oricum si sa faca ce vrea.

4. Este cladirea bisericii un loc unde vine Dumnezeu?
Da. Dar nu datorita cladirii, ci datorita celor care au dedicat cladirea, ei fiind Biserica lui Cristos.

5. Sa ma port altfel in cladirea bisericii?
Da. Trebuie sa te porti altfel. Nu te prefaci. De ce? Fiindca acolo se strang fratii, Biserica locala. Dupa cum o sa explic in urmatoarele posturi, Biserica locala are o caracteristica esentiala si unica in ce priveste valoarea strangerii ei. Niciunde nu este ca in locul unde se strange Biserica. Din nou, nu datorita locului, ci datorita Bisericii care a dedicat locul si care-l pastreaza in folosinta sfanta pe care i-a dat-o.

6. Dar cand nu e o intalnire, pot sa ma port fireste?
Nu. Cladirea respectiva ramane dedicata lui Dumnezeu atata timp cat ramane din partea Bisericii. Chiar si atunci cand Biserica s-ar strange, sa zicem, in alt loc (la Bradatel, de exemplu).

Deci, Biserica este Adunarea celor care sunt copii lui Dumnezeu si nu o cladire, un loc sau o bazilica.

Biserica [2]

Este important acum sa facem o distinctie in ce priveste istoria bisericii. Trebuie sa remarcam ca a existat o vreme, in care s-a scris canonul Noului Testament. Corespunzator acestei perioade voi exista ceea ce numesc istoria canonica a Bisericii.

De ce este important aceasta? Fiindca Dumnezeu nu a pus dintr-o data Biserica asa cum o vroia. Dar nici nu a format Biserica in sute de ani. Dumnezeu ne-a descoperit cum trebuie sa fie Biserica si ce inseamna de fapt Biserica (ne-a definit-o) in chiar perioada aceasta a scrierii Noului Testament, in chiar istoria canonica a Bisericii.

Ei bine, in primele zile exista doar o singura Biserica. E vorba de Biserica din Ierusalim. Ei erau impreuna mai mereu. Era o adunare mare de oameni cand se strangeau toti… Mai ales dupa ce s-au pocait primii peste cinci mii de oameni, in ziua Cincizecimii!

Inseamna pentru aceasta ca toate bisericile trebuie sa fie de minim cincii mii si ca trebuie ca pe pamantul acesta sa exista doar o singura biserica si ca doar acolo ne putem strange impreuna? Ar fi un dezastru total. Nu putem sa luam definitia completa a Bisericii doar din Fapte 2. Trebuie sa cercetam in continuare.

Din acest motiv am subliniat ca insemnatatea Bisericii nu este luata dintr-o frantura de pasaj. Doctrina (invatatura) despre Biserica este redata intr-o perioada de cativa zeci de ani, timp in care s-a scris Noul Testament.

Astfel ca, Biserica reala, canonica, nu este cea din Fapte 2. Acolo este doar Biserica in prima ei faza, in formare.

Urmeaza prima mare prigoana din istoria Bisericii. Tot in Ierusalim, evident. Pentru prima oara, crestinii implinesc porunca Domnului Isus de a face ucenici, dincolo de granitele Ierusalimului. Porunca spunea „incepand din Ierusalim…”. Ei, intr-adevar, au inceput din Ierusalim. Dar, odata cu prigoana ei au ajuns in Samaria, in Iudeea, asa cum cerea si porunca.

Pentru prima data au existat cel putin doua locuri diferite in care erau comunitati de crestini. Si au inceput sa apara astfel ceea ce numim „biserici locale”. Acum nu mai era doar Biserica din Ierusalim. Daca studiem cartea Faptele Apostolilor vedem ca Biserica din Ierusalim nu a incetat sa exista odata cu aceasta mare prima prigoana. Ea a ramas. Da, multi au plecat in alte locuri, dar unii au ramas, printre care si apostolii. Exista, asadar, Biserica din Ierusalim, dar si cea din Samaria si cea din Iudeea. Apoi se arata despre cea din Galileea.

Apoi apostolii sunt chemati spre neamuri. Tineti minte de Petru si vedenia sa cu animalele necurate. Apoi Dumnezeu Il intalneste pe Saul, pe care-l face apostolul Pavel, dupa planul Sau vesnic. El devina, dupa chemarea divina, apostolul neamurilor. Astfel, a inceput Evanghelia sa calatoreasca, dupa porunca Domnului, spre marginile pamantului (pana la marginile pamantului).

Pentru prima data, asadar, apar biserici de non-evrei. Si chiar biserici mixte.

Aceasta perioada de tranzitie de la Ierusalim spre restul lumii si de la evrei spre natiuni este caracterizata de cateva elemente importante in ce priveste Biserica:
– apar bisericile locale;
– apar intalnirile numite „in case”;

Uneori in diversele locuri unde au fost imprastiati crestinii din cauza prigoanei nu existau sinagogi (acolo se strangeau crestinii evrei, de obicei, la inceput) si erau chiar printre natiuni, neexistand nici un sens pentru care crestinii iudei sa amestece lucrurile intre crestinism si iudaism (sau religia mozaica). Din acest motiv se strangeau in casele unora dintre ei, cati puteau, cum era nevoie. Exista astfel expresia „biserica din casa lui…”.