"Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Cristos, – potrivit cu descoperirea tainei, care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, … a fost adusă la cunoştinţa tuturor Neamurilor, ca să asculte de credinţă…"
The hobbit, ecranizarea lui P. Jackson plecând de la cartea cu același titlu a lui J.R.R. Tolkien, are destul de multe părți proaste. Filmul pare destul de bun, dar dacă cineva citește carte nu se poate să nu se întrebe cu cât ar fi fost mai reușită ecranizarea dacă păstra lumea creată de autorul cărții din care a simulat că se inspiră.
Filmul se încadrează în spiritul epocii, de autosuficiență, care simte că trebuie să aducă îmbunătățiri doar din lipsă de înțelegere, ceea ce provoacă, de fapt, o scădere a valorii produsului alterat. Singura chestiune despre care am putea zice că e bună e intenția, dar nici aici nu avem siguranță prea mare.
Unul dintre firele importante din film nu există în carte. Nici principial, nici propriu-zis. E o inserare care se încadrează cu brio în joaca cu epocile pe care și-o permite lumea noastră, indolentă și superficială, expertă în toate (prin infatuare) dar în general habarnistă (căci cine le știe pe toate nu le știe pe niciuna).
La finalul unei penibile atracții cu tentă sexuală între o elfă și un gnom, care se potrivește cu lumea lui Tolkien ca nuca-n perete, gnomul moare iar elfa își întreabă seniorul de ce doare atât de mult? Răspunsul este o falsă definiție a iubirii, inoculată minților fragede, cu succes din păcate: „pentru că e iubire adevărată”. Flirtul și remarcile cu tentă sexuală nu sunt sub nicio formă iubire adevărată. Ele sunt ce sunt, nu merită investigația. Iubirea adevărată este cu totul altceva și Tolkien face referire nu de puține ori în operele sale la iubire și la complexitatea acesteia.
Păcat de ecranizare și de efectele speciale. S-a ratat o șansă importantă de a ecraniza o carte remarcabilă, cu un mesaj fascinant.
Experientele individului banal, obisnuit al zilelor noastre, ale tanarului neincercat si, din pacate, ale multor tineri din bisericile noastre, tineri care nu mai sunt familiarizati cu invatatura Scripturii si, prin urmare, nici nu o pot practica, sunt cam ca in urmatorul videoclip:
Desi pare funny, este mai degraba trist… Este trist fiindca se intampla cu oameni reali si pare sa devina perspectiva sumbra pentru o relatie, pentru casatorie chiar… Dar, vestea buna este ca e posibil sa nu fie asa!
In cele ce urmeaza voi incerca un punct de vedere plecand de la intregul cartii Cantarea Cantarilor din Biblie, cu scopul de a deschide un orizont mai larg in ce priveste relatiile dintre tineri. Cele doua intrebari majore la care trebuie sa raspundem – si o vom face cat mai biblic, ca unii care stim ca voia lui Dumnezeu intotdeauna este buna, placuta si desavarsita – sunt:
– Cand vine dragostea?
– De cine sa ma indragostesc?
De ce aceste intrebari? Va deveni evident pe masura ce ne vom apropia de sfarsitul studiului de fata. In acelasi timp, vom recunoaste ca aceste intrebari nu sunt doar rezultatul unui studiu pe cartea Cantarea Cantarilor, ci sunt, de fapt, intrebarile cele mai des puse de tineri, pretutindeti, oricand. Ele au de-a face cu insasi viata, nascandu-se din aceasta si fiind, din acest motiv, caracteristice oricarei generatii de oameni, oricarui popor. Dumnezeu a lasat suficiente invataturi in Sfintele Scripturi pentru a ne aduce solutia corecta pentru problemele astfel puse, ajutandu-ne intr-un mod revelational sa le rezolvam corect in contextul in care El Insusi a creat si sustine viata.
Inainte de toate sa facem cateva observatii in ce priveste cartea Cantarea Cantarilor (sau Cantarea lui Solomon):
1. Exista mai multe interpretari fata de aceasta scriere (printre care Cristos-Biserica – iubit-iubita), dar noi ne vom apleca asupra celei imediate, care rezulta cel mai simplu din text;
2. Sunt predicatori care au ales sa nu aiba predici din aceasta carte, altii au ocolit-o sistematic, noi vom incerca sa spicuim rostul celor scrise, fara sa ne cramponam in declaratiile de dragoste sau anumite expresii care te fac sa rosesti sau sa razi infundat;
3. Cartea a fost, cum se mentioneaza din chiar primul verset, scrisa de Solomon si este asezata sugestiv in grupul cartilor scrise de acest om intelept – Proverbe, Eclesiastul, Cantarea Cantarilor. Prin urmare, ea trebuie inteleasa in contextul in care a cautat Solomon intelepciunea, prin gustarea lucrurilor in diversele domenii ale vietii (vezi Eclesiastul):
„M-am apucat si am cercetat toate lucrurile, cu gand sa inteleg, sa adancesc si sa caut intelepciunea si rostul lucrurilor, si sa pricep nebunia rautatii si ratacirea prostiei. Si am gasit ca mai amara decat moartea este femeia, a carei inima este o cursa si un lat, si ale carei maini sunt niste lanturi; cel placut lui Dumnezeu scapa de ea, dar cel pacatos este prins de ea… Din o mie am gasit un om, dar o femeie n-am gasit in toate acestea” (Ecl. 7: 25 – 29)
4. Cartea este scrisa in tineretea lui Solomon sau, cel putin, evenimentele au loc in prima parte a vietii sale, in zilele caracterizate de: frumusete, vigoare, dezmierdari (declaratii visatoare de dragoste).
In acest context vom pune in opozitie urmatoarele pasaje:
„…vom lauda dezmierdarile tale mai mult decat vinul!” (C.C. 1: 4) – vezi si 4: 10
si
„Dezmierdarile sunt inselatoare si frumusetea este desarta, dar femeia care se teme de Domnul va fi laudata” (Prov. 31: 30)
5. Cantarea Cantarilor este, intr-un sens, o cantare trista, care este realista si unde sunt recunoscute fara ipocrizie si ascunzisuri realitatile tineretii, greselile ei, suferintele ei, durerea care se naste din realizarea faptului ca exista consecinte iremediabile atunci cand relatia unui baiat cu o fata nu este una corecta.
De obicei tinerii afla dupa ce-au gresit ca iubirea nu este tocmai roz. Scriu aceste articole tocmai pentru a va ajuta sa nu cadeti in aceeasi capcana, dupa cum cred ca aceasta carte a fost scrisa de Solomon pentru a-i ajuta pe tineri sa nu cada in aceasta capcana.
Din pacate, cei mai multi tineri trec pe aici si, astazi, cei mai multi dintre tinerii bisericilor noastre nu mai cunosc insemnatatea binecuvantata a unei relatii care sa se constituie intr-o casatorie de succes, dupa cum doreste si Dumnezeu.
Vom gasi, asadar, in Cantarea Cantarilor, frumusetea faptului de a fi indragostit, dar si pericolul de a fi indragostit cand nu e timpul si de a transforma ceva frumos si unic, specific tineretii, in ceva trist si de ocolit. Indragosteala poate fi, asadar, bucuria unica si inalienabila a tanarului sincer, sau dezamagirea dureroasa a unei experiente in care ai investit totul si in care ti s-a furat totul, lasandu-te gol, trist, singur si fara sa mai gasesti un sens in ea.
Eu as vrea ca voi, tinerii, sa intelegeti cat mai bine mesajul acestei frumoase carti si sa va echipati corect pentru perioada aceasta a vietilor voastre.
Ascultarea Credintei 