Desi in tari mai dezvoltate ca a noastra s-au facut multe pentru tineri si s-a investit enorm in aceasta lucrare, vedem in urma o generatie furata, atrasa doar de placeri si stima de sine, de distractie si amestec.

As vrea sa invatam ceva din cele ce urmeaza:

“In anii trecuti, intre 55% si 66% dintre tinerii bisericilor au spus ca biserica va fi parte din viata lor dupa ce vor pleca de acasa. Acum, doar 33% dintre tinerii si adolescentii bisericilor mai spun asta!”

“Multi au estimat ca intre 69% si 94% dintre tinerii lor (copii lor) parasesc biserica traditionala (in sens principial si nu denominational, n.tr) dupa terminarea facultatii… si ca putini se mai intorc”

Tinerii de astazi, vorbind de cei crescuti in biserici, in special in America (dar nu numai - ce urmeaza este o estimare din America si Canada) considera ca exista diferente intre ceea ce cred ei si ceea ce cred parintii lor. Dar iata care sunt aceste diferente:
- 63% nu cred ca Isus este Fiul Singurului Dumnezeu Adevar;
- 58% cred ca toate credintele invata adevaruri egale (valide in acelasi timp);
- 51% nu cred ca Isus a inviat din morti;
- 65% nu cred ca Satan este o entitate reala;
- 68% nu cred ca Duhul Sfant este o persoana reala (este real);

“Cu alte cuvinte, spune Josh McDowell, tinerii nostri se departeaza de credinta parintilor lor. Ei cred lucruri diferite decat tu si cu mine. Majoritatea invataturilor pe care ei le primesc cu privire la crestinism, adevar, realitate si biserica provin din puncte de vedere distorsionate, cu care lumea i-a inconjurat”

“Este evident ca versiunea pe care ei o cred (cu privire la cele de mai sus) nu este bazata pe adevarata fundatie a crestinismului biblic.

Mai devreme sau mai tarziu ceea ce credem creeaza in viata noastra atitudini, reactii. Cercetarile arata ca acesti tineri care se departeaza de invataturile biblice sunt cu:
- 225% mai pasibili de a se purta cu manie fatza de sotiile lor
- 216% mai pasibili la resentimente;
- 210% mai pasibili la a pierde din vedere orice scop in viata;
- 200% mai pasibili sa ajunga dezamagiti in viata

Cercetarile arata ca esuarea tinerilor de a adopta si intelege valorile fundamentale crestine, in sens de credinta (valorile credintei, principiile Imparatiei Cerurilor) are un impact puternic in viata lor, in comportament, astfel:
- cu 48% mai multi sunt pasibili la a copia la un examen;
- cu 200% mai multi vor fura;
- cu 200% mai multi vor abuza psihic pe cineva;
- cu 300% mai multi vor folosi droguri ilegale (nu medicamente);
- cu 600% mai multi vor incerca sa se sinucida

In ultimul timp, in urma unui sondaj intitulat “The Ethics of American Youth”, s-a prezentat urmatoarea realitate, pe care am putea sa o observam usor si in Romania si peste tot in tarile “dezvoltate” (din sistemul propus acum lumii de oamenii intunericului):
- au fost satisfacuti cu etica si caracterul lor: 91% crestini, 90% necrestini;
- au ranit fizic pe cineva cu manie: 63% crestini, 67% necrestini;
- au mintit parintii: 93% crestini, 93% necrestini;
- au mintit un profesor: 83% crestini, 85% necrestini;
- au inselat la un test la scoala: 74% crestini, 76% necrestini;

In sensul de mai sus, crestinii sunt tinerii care au declarat ca profeseaza credinta (nu o au doar declarativ). Tot de aici observam ca doar 4% este diferenta dintre atitudinile tinerilor crestini si non-crestini.

Un alt studiu, ne arata cum pentru noile generatii de tineri care se declara crestini si care spun ca au o relatie cu Domnul vie exista o diferenta enorma de sens in ce priveste anumite conceptii cheie, fatza de acelasi conceptii vazute si intelese de parintii lor crestini traitori.

Pentru cuvintele: toleranta, respect, acceptare, judecate morale, preferinte personale, drepturi personale, libertate si adevar, avem respectiv urmatoarele definitii:

(cuvant, generatia parintilor, generatia tinerilor de azi)
1. toleranta || acceptarea altora fara a fi de acord cu credintele lor sau modul de viata || acceptarea faptului ca credintele fiecarui individ sunt la fel de valoroase si egale, astfel

2. respect || consideratie fata de credintele altora, fara a fi in mod necesar de acord si aprobator fatza de ele || aprobarea din toata inima a sistemelor altora de valori

3. acceptare || imbratisarea oamenilor pentru ceea ce sunt, nu neaparat pentru ceea ce spun sau fac || ridicarea in slavi a celorlalti pentru credintele lor si pentru alegerile modului de viata

4. judecati morale || unele lucruri specifice sunt moral bune sau rele, dupa cum a stabilit Dumnezeu || nu avem nici un drept sa judecam viziunea si comportamentul altuia

5. preferinta personala || preferintele de culoare, mancare, stil de imbracaminte, hobby sunt determinate personal || preferintele de comportament sexual, sisteme de valori si credinte sunt determinate personal

6. drepturile personale || toti au dreptul sa fie tratati potrivit legii || fiecare are dreptul sa faca ceea ce crede ca e bine pentru sine

7. adevar || un standard absolut cu privire la bine si rau || ceea ce e bine pentru individ, din propria lui perspectiva

“Aceste diferente sunt in insemnatatea lor simptome ale unei probleme mai adanci - aceea ca majoritatea tinerilor nostri nici nu inteleg afirmatiile lui Cristos si nici nu devin urmasi adevarati ai Sai”

Tinerii sunt influentati puternic de societatea globalizata de astazi, de postmodernism si isi formeaza astfel valorile. In conditiile in care aceste valori ii indeparteaza de adevarurile biblice si de viata traita in asemanare cu Cristos, noi trebuie sa facem tot ce ne sta in putere sa ii invatam adevarurile Bibliei, aratandu-le greseala societatii noastre si nu sa-i armonizam cu ea.

Tinerii din societatea de astazi nu pot fi atinsi cu adevarat de un mesaj adaptat postmodernismului, ci doar de acelasi mesaj al Evangheliei, care depaseste orice bariere, nu poate fi inchis in nici o forma si transcende orice piedica pe care diavolul o poate aduce Imparatiei lui Dumnezeu.

[citatele in ghilimele de mai sus sunt din "The last christian generation", de Josh McDowell]

Suntem candva dupa inviere. Isus se apropie de ucenici si le spune sa faca ucenici din toate natiunile. Trebuie sa retinem ca evangheliile nu ne vorbesc despre intalniri ale Domnului Isus cu ucenicii in care Acesta sa le prezinte cum se fac ucenicii. El de la inceput i-a chemat - vino dupa Mine si te voi face pescar de oameni. Nu gasim o definitie, nici teoreme, nici alte proceduri asemanatoare prin care Domnul Isus sa le prezinte ucenicilor ce inseamna a face ucenici la randul lor. Dar tot ceea ce a facut Domnul Isus a fost sa-i faca ucenici. In momentul cand au primit Duhul Sfant, in ziua Cincizecimii, ucenicii aveau si “puterea” (”si voi veti primi o putere si-Mi veti fi martori”). Erau pregatiti. Fara tactici, fara teorii - tot ce aveau de facut era sa faca ucenici. Puteau? Da - fiindca ei insisi erau ucenici formati.

Procesul acesta al ucenicizarii implica si vestirea Cuvantului. Daca ne uitam la ucenici, sa vedem ce au facut pentru a implini porunca Domnului Isus, oare ce vedem?

In Fapte 2 gasim cuvantarea lui Petru, care nu mai este omul acela fricos care se leapada la foc, care se ridica in picioare si le spune oamenilor ceea ce au vazut cu ochii lor, acuzandu-i ca ei L-au omorat pe Domnul Isus. El se adresa copiilor lui Israel si zice:

“Sa stie bine dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Cristos pe acest Isus, pe care l-ati rastignit voi” (2: 36)

Reactia - ei au ramas strapunsi in inima si au cerut o solutie. Petru le raspunde - POCAITI-VA si fiecare sa fie botezat in Numele Domnului Isus si apoi vor primi darul Duhului Sfant.

Invatam, asadar, cum au implinit ucenicii porunca Domnului Isus, inca de la inceput. A fost nevoie de o adresare directa, care sa aduca o provocare reala, in puterea Duhului Sfant (atentie la faptul ca Petru era plin de Duhul cand are cuvantarea, aceasta reiese din chiar cuvintele sale de la inceput, cand arata cum ucenicii nu sunt beti, ci vorbesc in limbi dupa profetia spusa de Ioel, prin Duhul). Raspunsul evreilor a fost unul de pocainta, iar Petru le spune ca urmeaza sa primeasca si ei Duhul Sfant. Este exact ceea ce s-a intamplat si cu ei (au fost provocati de Domnul Isus, au vrut sa se schimbe, au primit Duhul Sfant pe care Dumnezeu l-a fagaduit).

In Fapte 3, Petru si Ioan predica din nou despre Domnul Isus, spunand iudeilor, la Templu, ca ei l-au ucis pe acesta. Din nou s-a adeverit in fatza lor implinirea unei profetii pe care o stiau bine si din nou i-au provocat la pocainta si la intoarcere la Dumnezeu, pentru iertarea pacatelor.

Si evreii din diaspora si evreii si marii preoti din Ierusalim au avut, se pare, nevoie de acelasi mesaj - pocainta (intoarcerea la Dumnezeu), un mesaj vestit prin confruntare, in puterea Duhului Sfant. Este clar ca prezenta Duhului Sfant nu lasa loc urii, dar aceasta nu inseamna lipsa confruntarii si nevoia aducerii la lumina a pacatelor prin afirmarea directa a adevarului.

Avem, asadar, adevar si dragoste, prin prezenta Duhului Sfant. Avem o confruntare directa, a carei finalitate este pocainta, nasterea din nou si o viata de crestere spirituala spre mantuire.

Dar reactia oamenilor nu era doar pocainta:

“Pe acest Isus, Dumnezeu L-a inaltat cu puterea Lui, si L-a facut Domn si Mantuitor, ca sa dea lui Israel pocainta si iertarea pacatelor. Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca si Duhul Sfant, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El. Cand au auzit ei aceste vorbe, ii taia la inima si s-au sfatuit sa-i omoare.”

Important este insa sa vedem consecventa apostolilor in a spune oamenilor adevarul si a-i provoca, pe baza acestui adevar, la o impacare cu Dumnezeu. Faptul ca ei au spus adevarul este aratat de doi martori:
- prezenta la evenimente - ei au fost martori oculari;
- prezenta Duhului Sfant, care este Duhul Adevarului

Concluzia de la finalul capitolului 5, din care am citat mai sus este aceasta:

“Si in fiecare zi, in Templu si acasa, nu incetau sa invete pe oameni, si sa vesteasca Evanghelia lui Isus Cristos.”

Intelegem cum, pe langa vestirea Evangheliei, ucenicii se implicau in invatarea oamenilor. Exact cum a poruncit Domnul Isus. Asadar, de ce nu-i vedem pe ucenici inca din primele zile invatandu-i pe oameni? Fiindca mai intai au fost nevoiti sa spuna oamenilor despre Domnul Isus, ca acestia sa se intoarca la Dumnezeu si sa fie iertati din pacate, primind astfel Duhul Sfant (este vorba de nasterea din nou). Acum urmeaza o intreaga implicare de invatare a poruncilor Domnului Isus, astfel incat nici una sa nu lipseasca. Acum prioritatea este invatatura pe care o dadeau, pentru formarea ucenicilor. In acelasi timp ei vesteau Evanghelia lui Isus Cristos. Si aceastea neincetat, necuramat - asta era ceea ce faceau ei.

Cand nevoile au crescut si ucenicii si-au dat seama ca nu le pot face pe toate, au ales diaconi, care sa se implice in treburile organizatorice. De ce? Iata:

“Iar noi vom starui necurmat in rugaciune si in propovaduirea Cuvantului.”

Aflam ca rugaciunea este esentiala in propovaduirea Evangheliei (Cuvantului). Evanghelia este a lui Isus Cristos. El le-a poruncit ucenicilor sa ii invete pe oameni tot ceea ce El i-a invatat. Invataturile Domnului Isus au fost prin cuvant. Prin urmare, ucenicii invatau pe oameni Cuvantul. Avem de-a face aici cu absolute.

Fapte 6: 7 subliniaza:

“Cuvantul lui Dumnezeu se raspandea tot mai mult, numarul ucenicilor se inmultea mult in Ierusalim, si o mare multime de preoti veneau la credinta.”

La ce credinta veneau? Treceau de la o religie la alta? Nu! E vorba de credinta in valorile propovaduite prin Cuvant. Deci, nu este vorba doar de atragerea oamenilor la o anumita congregatie. Este vorba de prezentarea unor adevaruri in puterea Duhului Sfant, numite si Cuvantul lui Dumnezeu si “credinta”, pe care unii le acceptau, printre care si preoti din mozaism.

Cuvintele planului criminal din Fapte 5 (citate mai sus) au ajuns sa fie puse in practica in Fapte 7, cu Stefan. Stefan le-a spus din nou Evanghelia. Dar acesti oameni s-au impotrivit Duhului Sfant. Stefan a fost martirizat, dar si-a indeplinit misiunea - Fiul lui Dumnezeu era in picioare, asteptand primul rod ucis pentru credinta, pentru Cuvant, pentru adevarul etern, pentru El Insusi.

Un anume Saul pazea hainele ucigazilor lui Stefan. El a inceput o prigoana impotriva ucenicilor Domnului Isus. Aceasta a facut ca acestia sa se imprastie in diverse locuri. Fapte 8: 4 ne spune ca “cei ce se imprastiasera, mergeau din loc in loc si propovaduiau Cuvantul”.

S-au schimbat vremurile, dar nu si ucenicii. Ei propovaduiau acelasi Cuvant. Iata-i pe ucenicii care odinioara erau liberi in Ierusalim, cutreierand asezarile din Israel si, da, propovaduind Cuvantul (Fapte 8: 25:

Dupa ce au marturisit despre Cuvantul Domnului, si dupa ce l-au propovaduit, Petru si Ioan s-au intors la Ierusalim, vestind Evanghelia in multe sate de ale Samaritenilor.

Faptele Apostolilor abunda de aceasta - vestirea Cuvantului scopul ucenicilor. Si-au dat viata pentru acest Cuvant, nu au vrut sa-l renege, au facut totul pentru a-l spune.

Dar noi? Astazi observam o incercare de cosmetizare a crestinismului. O incercare de abordare a bisericii in sens lumesc, statistic, administrativ. Organizarea este importanta, dar ucenicii nu au vrut sa lase Cuvantul pentru organizare. Cuvantul trebuie sa ramana cel prin care altii se intorc la Dumnezeu si cel prin care acestia cresc spiritual.

Iata de ce: fiindca Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede (iudeu din diaspora, iudeu din Ierusalim, grec sau neiudeu). Nu metode inventive, nu capacitati extraordinare de creativitate, ci Cuvantul. De ce doar Cuvantul - fiindca nu este o putere a lui Dumnezeu pentru mantuire, ci este PUTEREA lui Dumnezeu pentru mantuirea celor care cred.

Iata ce zice Pavel, cunoscut mai demult ca Saul (da, cel care a pazit hainele celor ce-l ucideau pe Stefan, dar care s-a intalnit cu Domnul Isus):

“Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” (Romani 1: 16, 17)

Pe cînd iată cum vorbeşte neprihănirea, pe care o dă credinţa: „Să nu zici în inima ta: „Cine se va sui în cer?” (Să pogoare adică pe Hristos din cer). Sau: „Cine se va pogorî în Adînc?” (Să scoale adică pe Hristos din morţi). Ce zice ea deci? „Cuvîntul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.” Şi cuvîntul acesta este cuvîntul credinţei, pe care-l propovăduim noi. Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mîntuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mîntuire, după cum zice Scriptura: „Oricine crede în el, nu va fi dat de ruşine.” În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaş Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-l cheamă. Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.” Dar cum vor chema pe Acela în care n’au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n’au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sînt trimeşi? După cum este scris: „Cît de frumoase sînt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?” Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos. Fapte 10: 6 - 17

Vine credinta prin orice altceva decat prin vestirea Cuvantului? Nu! Punct.

Evanghelizarea in sine a fost redefinita. Nu fatza de toti, fiindca s-ar fi opus cei mai multi, ci, in deosebi fatza de generatii mai tinere (una sau doua, daca observatiile mele sunt corecte, sau mai multe).

Consider ca prima generatie de tineri a fost una straina. Generatia straina au fost cei care s-au nascut in special inainte de revolutie, dar au crescut si s-au format in democratie. Ei s-au simtit straini de parintii lor, de valorile lor, de - sa recunoastem - lipsa lor de a intelege contemporanul care ne-a invadat literalmente, in toate domeniile de acum.

A doua generatie, in speta cei nascuti dupa revolutie, sunt in pericolul de a fi generatia furata. De cine? Mai degraba de ce - de noi valori si aspecte straine, in fapt, dupa cum voi arata, de adevarul Scripturilor.

Cand folosesc cuvantul “evanghelizare”, iata cum intelege fiecare din cele trei generatii (cele doua, plus a treia implicata prin consecinta):
- generatia parintilor nostri ar intelege ceea ce spune Biblia concret - marturisirea Evangheliei cat mai acurat, cat mai trait si cat mai direct;
- generatia “straina” si-ar pune problema relevantei Evangheliei si si-ar sugera in minte ca trebuie sa fie mai mult, avand cateva exemple;
- generatia “furata” ar stii la ce se refera - la creativitate: spune Evanghelia creativ, cum gasesti tu de cuviinta

Sper ca ati observat diferentele corect. Acum, sa intelegem mai bine. Lupta reala se da intre insemnatatea esentiala pe care cuvintele cu sens crestin sunt intelese: evanghelizare, misiune, crestere spirituala, rugaciune, partasie cu Dumnezeu, partasie cu fratii etc etc.

Aparent toti evanghelizam. In fapt, nu este asa. Se incearca introducerea unor concepte potrivite cu “vremurile” pe care le traim, relative la subiect (subiective). Asa se face ca adultii de astazi inteleg prin evanghelizare ceea ce spune Biblia si atat, pe cand tinerii sunt indoctrinati (a nu se intelege ca tinerii pe care ii cunosc eu, discutia o port aici la nivel general, in contextul concret al societatii globalizate de astazi) la a intelege prin Evanghelizare orice metoda le vine prin minte sa spuna ceva despre Domnul Isus.

Este bine sa folosim toate lucrurile bune la care ne putem gandi pentru a obtine capacitatea de a vorbi altora despre Domnul Isus. Dar, in final, trebuie sa fim constienti ca, daca nu le spunem Evanghelia prin cuvant, explicand-o in contextul ei, le vom spune alta evanghelie.

Ce spunem oamenilor, sau cum interactionam cu ei? Cum vestim Evanghelia, sau ce presupune ea? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, ne vom intoarce la locul unde definitia corecta a evanghelizarii a fost data, odata pentru totdeauna (de altfel toata credinta ca sistem de valori, ca principii esentiale). Este vorba de Cuvant, sau de creativitatea noastra?

Dupa cum am documentat aici, comunismul a incercat sa spele mintile oamenilor cu privire la tot ce a fost pana atunci, pentru a putea impune ideologia marxist-leninista. De aici o prigoana generos de opresiva si plina de violenta fizica, emotionala.

Dar vremurile s-au schimbat. In timp ce am intrat intr-o perioada de tranzitie, noi atacuri s-au fabricat in intunericul nederanjat de nimeni. Aceeasi idee, acelasi plan macabru, doar ca, de data asta, moartea nu mai e imbracata in negru si diavolul nu mai seamana cu un monstru. Acum e inger de lumina, care straluceste!

Ideologia postmodernista propune ceea ce ne-a propus marxism-leninismul - stergerea valorilor existente si a paradigmelor, cu scopul de a le inlocui cu altele noi, pentru a forma “societatea perfecta”. Dupa cum voi documenta in urmatoarele mesaje, vom vedea clar similitudinea. Este important pentru noi sa ne raportam corect la aceste chestiuni.

Iata cum are loc prigoana, astazi, in Romania, printre altele:
- intimidare
- ironie
- relativizarea absolutelor si a concluziilor bazate pe absolute;
- amestecul globalizat, in sensul cotidian

Totusi, lucrurile trebuie sa fie foarte clare. Voi incerca sa le sintetizez si sa le prezint asa cum sunt, in lumina Bibliei. As vrea, in acelsi timp, sa subliniez ca toate acestea nu sunt decat o aparare a valorilor crestine reale si nu au NIMIC de-a face cu luptele celor care se lupta. Decat doar cu lupta cea buna a credintei. Sper sa nu fiti creduli si sa evaluati prin Scripturi tot ce gasiti aici.

A venit vremea sa spunem lucrurilor pe nume.

Evanghelicii au avut de suferit cumplit in vremea opresiunii comuniste, in lagare si inchisori. Din numarul celor care au inrosit pamantul cu sangele lor, scurs ca plata pentru decizia lor de “a nu da cezarului ce este a lui Dumnezeu”, doar putini au fost aflati de “lumea libera” de atunci. Doar putine marturii au ajuns la cunostinta crestinilor din tarile unde opresiunii comuniste nu i-a fost ingaduit de sus sa ajunga.

Fratii nostri de atunci au fost terorizati si ucisi pentru ca agentii KGB afiliati lagarelor nu au reusit sa-i convinga sa se compromita si sa isi toarne fratii. Erau privati de dreptul de ingrijire in caz de maladie grava, sau accident de munca. Erau ucisi lent, cu otravuri speciale si alte mijloace secrete. Era atunci expresia “Biserica Tacerii”, fiindca fratii nostri nu au vandut si au ramas in credinta in conditii de opresiune maxima, supusi fiind interdictiei de a vorbi in vreun fel, de multe ori.

Eu au fost loviti cu ura, dar au raspuns cu dragoste. Multi soldati care-i pazeau, ii bateau si participau la provocarea durerilor lor, au fost atrasi de aceasta iubire care vine prin Duhul Sfant si s-au intors la Dumnezeu. Minunat, nu?

Alexandr Ogorodnikov le scria parintilor sai, din lagarul cu regim sever unde era inchis: “Cred in Dumnezeu si sunt sigur ca toate incercarile prin care trec sunt binecuvantate de El, ca El, din slab, ma va face tare. Credinta mea in Domnul este de nezdruncinat. Nu ma plangeti…”

“In simplitatea clocotitoare a credintei sale, o anumita Lina ii scria sotului ei, inchis intr-un lagar, sa-si aminteasca de faptul ca poarta umilirea lui Cristos asupra lui, ca, in persoana lui, cel ‘calomniat, insultat, dispretuit si umilit’ este Cristos.

[citatele si documentele scanate de mai sus sunt din cartea "Ei triumfa inaintea lui Dumnezeu. Eroi si martiri ai credintei in tarile comuniste", de Sergiu Grossu, Editura Fundatia Culturala Memoria, Bucuresti 2007; paginile de unde au fost luate citatele fiind 184-186]

“In prima zi de Craciun (in 1973), ma aflam in inchisoarea de la Gherla, dupa ce timp de o saptamana nu mancasem absolut nimic, cand detinutii de drept comun au hotarat sa ma ucida. Ziceau ca, decat sa ma lase sa mor de foame, era mai bine sa ma omoare pe loc; asta pentru ca hotarasem sa nu mai bag nimic in gura, nici paine, nici apa, atata timp cat ei coninuau sa vorbeasca cu grosolanie si sa manjeasca cu vorbele lor urate fiintele sacre atat de dragi poporului roman.

Mi-au dat o prima lovitura, care trebuia sa ma faca sa reactionez si sa le potoleasca instinctele criminale; dar eu am intors spre ei celalalt obraz, asteptand sa-mi dea o palma la fel de ingrozitoare. Dar, minune! Nu facusem nimic altceva decat sa ascult de porunca Evangheliilor: ‘Nu raspunde la rau cu rau; raspunde la rau cu bine, pentru ca raul sa nu triumfe in tine’. Criminalii au ramas impietriti. Au inceput sa susoteasca in paturi. Cel care ma lovise primul mi-a spus cu o voce stinsa: ‘Iertati-ma, Parinte!’. L-am strans in brate si l-am sarutat pe fata, pe ochi, pe gura, spunandu-i, printre lacrimi de bucurie: ‘Cum sa nu te iert, frate iubit, daca mi-o ceri? Oare nu spune Domnul nostru Isus Cristos ca pe cel care iti cere iertare cu sinceritate iarta-l de saptezeci de ori cate sapte? Te iert, frate iubit, te iert!’ Atunci, chiar si criminalii cei mai inraiti, care se pregateau, cu pumnii si cu dintii stransi, sa-mi ia sangele si viata, s-au linistit si mi-au spus: ‘Puteti manca, Parinte, n-o sa mai spunem grosolanii…’ Le-am raspuns cu mare bucurie, tot printre lacrimi fierbinti: ‘Bineinteles, voi manca, de ce sa nu mananc?’

Multi dintre ei se inghesuiau in jurul meu, intinzandu-mi gamelele lor. Bratele care, cu zece minute mai inainte, veneau spre mine cu intentii criminale, se intindeau acum ca sa-mi dea sa mananc… Ce minunat lucru e sa vezi cum prinde viata, dintr-o data, cuvantul Evangheliei!

…
“

[fragment din cartea "Ei triumfa inaintea lui Dumnezeu. Eroi si martiri ai credintei in tarile comuniste", de Sergiu Grossu, Editura Fundatia Culturala Memoria, Bucuresti 2007]

[Sergiu Grossu, "Ei triumfa inaintea lui Dumnezeu. Eroi si martiri ai credintei in tarile comuniste", Editura Fundatia Culturala Memoria, Bucuresti 2007]

[Sergiu Grossu, "Ei triumfa inaintea lui Dumnezeu. Eroi si martiri ai credintei in tarile comuniste", Editura Fundatia Culturala Memoria, Bucuresti 2007]

[Sergiu Grossu, "Ei triumfa inaintea lui Dumnezeu. Eroi si martiri ai credintei in tarile comuniste", Editura Fundatia Culturala Memoria, Bucuresti 2007]

[Sergiu Grossu, "Ei triumfa inaintea lui Dumnezeu. Eroi si martiri ai credintei in tarile comuniste", Editura Fundatia Culturala Memoria, Bucuresti 2007]